Drumul către noi înșine

În fiecare dimineață soarele răsare și încălzește planeta cu razele lui. În fiecare dimineață ne trezim cu certitudinea că soarele este acolo, pe cer, și că, indiferent ce s-ar întampla, nu va lipsi de la ”apel”. La fel, cand eram copii aveam certitudinea că vom trăi veșnic, că mama, tata și alte persoane dragi nouă nu vor îmbătrâni niciodată, că lucrurile frumoase nu se termină și că noi suntem centrul universului. Însă, pe măsură ce am crescut am devenit mai conștienți de realitatea din jur și de legile care o guvernează. Am învățat că lucrurile nu durează la nesfârșit, că oamenii se schimbă, îmbătrânesc, mor sau pur și simplu dispar din viața noastră, că noi nu suntem cei mai importanți oameni de pe pământ și că nimic nu se obține fără efort. Încet-încet, ne-a copleșit viața cu al ei șir de evenimente și odata cu asta am uitat să ne păstrăm acea seninătate pe care am avut-o copii fiind, acel surâs de bucurie la vederea cuiva drag, acei fluturași în stomac la obținerea a ceva ce ne-am dorit demult. Dar,  pentru că întotdeauna există un dar, toate aceste lucruri nu au dispărut, ci sunt doar date la o parte din sfera noastră de conștiență din cauza vieții trepidante pe care o ducem. Și nu există bucurie mai mare decît atunci când le redescoperim și le readucem la viață, pentru a da culoare și sens existenței, regăsindu-ne drumul către noi înșine. Și astfel, din acel moment, în fiecare dimineață soarele răsare, iar noi ne trezim și-i zâmbim cu subînțeles!

Publicitate