In practica din cabinet ma intalnesc cu diverse situatii de viata aduse de clientii mei. Pentru fiecare client/a si aceeasi situatie abordarea este alta, pentru ca da, noi oamenii suntem diferiti si avem experiente de viata diferite. Puterea fiecaruia de a intelege si de a se comporta intr-o situatie este determinata de ceea ce a experimentat in trecut si care reprezinta temelia modelelor invatate. Comportamentul se invata si asta este de fapt un lucru extraordinar, pentru ca daca am invatat sa ma comport intr-un anume fel intr-o situatie pot sa schimb comportamentul daca il consider ca fiind disfunctional in prezent. Cum fac asta? Cu efort, cu rabdare si consecventa. Oamenii isi diresc sa se schimbe peste noapte daca s-ar putea, insa acest lucru nu este posibil. Schimbarea, pentru a deveni functionala, are nevoie de timp, ori cu toate presiunile la care suntem supusi zilnic, timpul este cel care ne preseaza cel mai tare. Si cu toate astea gandeste logic: daca ai functionat intr-un anumit fel timp de 20, 30, 40 de ani etc, cum iti inchipui ca poti sa-ti schimbi modul de a fi in cateva saptamani?!

Publicitate

Copilul si divortul

Prin natura sa, copilul este egocentric si nu poate intelege o situatie decat daca o raporteaza la el. Astfel, in cazul unui divort, el va interpreta ca fiind el insusi motivul despartirii parintilor sai: “Pleci pentru ca nu sunt cuminte? Va certati din cauza notelor mele mici de la scoala?” Si chiar daca nu exprima aceste ingrijorari, trebuie sa tineti seama de ele pentru ca ele exista si are nevoie sa auda de la parinti ca nu el este vinovat de despartirea lor.

Are nevoie sa i se spuna ca amandoi il iubiti si nimic nu se va schimba in privinta aceasta. In acest mod, el se va simti iubit si protejat si va sti ca are locul sau in inima voastra pe care nu i-l va lua nimeni.

Copilul are nevoie sa-si exprime sentimentele: furia, suferinta fata de o situatie pe care nu  a ales-o, pe care nu o poate controla si in fata careia se simte neputincios. Daca va iubiti copilul, atunci trebuie sa-I intelegeti si sa-i acceptati imbufnarile, lacrimile, tacerile sau rabufnirile. Acceptandu-i suferinta ii oferiti posibilitatea de a o depasi. Nu trebuie sa o negati niciodata, pentru ca ea exista si este reala.

Cand va intelege despre ce este vorba, ca mama si tata nu mai vor si nu mai pot sa stea impreuna, va incepe sa-si puna intrebari de ordin practic legate de viata lui: “Eu cine o sa stau? Si cand o sa-l vad pe celalalt? Si cine o sa ma mai ajute la lectii?”. Cu rabdare si iubire, trebuie sa-i oferiti toate lamuririle de care are nevoie si nu uitati ca un copil cu cat e mai mic cu atat are nevoie de raspunsuri clare pentru ca pentru el casa si familia sunt foarte importante.  Din aceasta cauza, ar fi de dorit, ca macar in perioada de criza imediat urmatoare despartirii, sa nu se schimbe prea mult mediul in care traieste pastrand, pe cat posbil, rutina, obiceiurile si locul unde traieste.

sursa foto: jurnalul.ro