Bucuria zilei de azi: a fi impreuna cu cei dragi si a pretui fiecare moment pentru ca asta este adevarata fericire!

Publicitate

Iti mai aduci aminte de copilul care erai, de dorinte uitate prin ungherele memoriei, de frici ascunse in subconstient? Este timpul sa ai o intalnire cu el, copilul tau interior, sa-i vindeci fricile, sa-l ajuti sa-si indeplineasca dorintele, sa-i asculti povestea pe care nu a spus-o nimanui pana acum si sa-i arati ca este iubit si acceptat, sa-i vindeci trecutul si sa-l lasi sa se manifeste, din cand in cand, liber! Si vei vedea cum tot acest proces iti va deschide noi perspective, cum viata ta va deveni mai echilibrata si cum momentele de multumire sufleteasca vor fi mai multe si mai intense!

Cand e curent intr-o incapere, inchizi usa. La fel si in viata, cand ai relatii care iti provoaca tensiune, “inchide”usa si te vei proteja de acele persoane in preajma carora nu ti-e bine!

Timpul pentru o schimbare

Cautam fericirea si nu o gasim. Poate ca, nu cautam unde trebuie. Ne agatam de oameni si relatii, ne dorim lucruri materiale, ne indopam cu mancare si cu toate astea nu reusim sa umplem golul din interiorul nostru. Avem impresia ca daca o sa ne cumparam cutare sau cutare lucru, vom fi cu adevarat fericiti. Si ce dezamagire simtim cand, odata achizitionat acel ceva dupa are am tanjit atat, ne aduce doar o satisfactie de moment. De fapt, ceea ce ne lipseste este siguranta afectiva si aceea stabilitate pe care ti-o da intimitatea pe toate planurile (afectiv, sexual, material, intelectual, ludic, spiritual), exact acele componente de baza intr-o relatie. Si de ce nu le avem? Pentru ca facem compromisuri, pentru ca ne indragostim de persoane nepotrivite si apoi speram ca se vor schimba, transformandu-se in ceea ce avem noi nevoie asa cum se intampla in povestile din copilarie. In viata reala insa, lucrurile nu stau asa, nimeni nu se schimba de dragul nostru, ci doar atunci cand si daca isi doreste acest lucru. Daca vrem sa umplem golul, atunci nu trebuie sa ramanem blocati in relatii cu persoane nepotrivite asteptand ca magia sa ne rezolve problema si sa ne faca fericiti, trebuie sa schimbam noi ceva, la noi sau la relatie!

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…..

Stăteam deunăzi și reflectam la sensul fericirii. Suntem programați de mici să căutăm fericirea din poveste. Ni se spune că prințul o salvează întotdeauna pe prințesă. Si undeva, într-un colțișor al sufletului, avem speranța că într-o zi va apărea prințul sau prințesa din poveste și ….. gata, am găsit fericirea și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți!

Ce nu ne spune nimeni este cum vom trăi. Toate poveștile se termină când, după multe peripeții și încercări, lupte cu balauri și vrăjitoare, prințul și prințesa ajung să fie împreună. Totul se termină cu bine, dar în acest punct. Nimeni nu continuă să prezinte încercările și luptele după ce prințul și prințesa ajung să fie împreună. Pentru că povestea reală continuă dincolo de cuvinte și de cărți. Încercările nu se termină și multe alte lupte de-abia din punctul acela de întâlnire încep. Iar noi, avem în minte doar acel ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Și bălălăim prin viață nefericiți, căutând prințul sau prințesa și gândind că fericirea noastră va deveni realitate în momentul în care il/ o vom găsi. Și cu atât mai mare este dezamăgirea când constatăm că viața este foarte departe de ceea ce am fost învățați să credem, că fericirea nu ți-o oferă cineva, ci ți-o construiești singur, că a fi cu cineva nu-ți oferă garanții pe viață, că balaurii și vrăjitoarele nu mor în momentul în care îți găsești prințul sau prințesa și că, în continuare, te lupți toți aceștia ca să îți aperi cetatea.

Fericirea nu este un dat sau o stare care odată atinsă rămâne imuabilă; ea se schimbă, se recucerește în fiecare zi, se trăiește conștient în vâltoarea de zi cu zi, se transformă si se reconfigurează continuu. Acel ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este de fapt și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți construind și făcând în fiecare zi ceva pentru relație și pentru a fi fericiți.

Fericirea

A da și a primi înseamnă fericirea și dacă suntem norocoși știm să ne bucurăm de ea. Însă, cei mai mulți dintre noi, suntem învațați doar să dăm nu să și primim. De fapt, știm să primim critici, etichete care se lipesc de noi și le caram în spate toată viața cu acea dezinvoltură pe care ți-o dă obișnuința.

Dacă, atunci când eram mici, ni s-a spus și repetat că nu suntem buni de nimic, că se va așlege praful de noi, că semănăm cu x sau y (personaje negative din familie,  cum să fim la vârsta adultă altfel decât am fost învățați să ne privim de cei care ne-au fost cel mai aproape în anii formării noastre? Poate că nu au facut-o cu rea intenție, pentru că refuz să cred că un părinte poate gândi ceva rău despre copilul său, însă modul în care au spus-o și ne-au repetat-o ne-au făcut să credem că noi chiar suntem așa cum ne vedeau ei.  Si desi acum suntem adulți, tot mai cărăm în spinare sacii plini cu lucruri care nu ne aparțin. Atunci când cineva ne face un compliment  o voce interioară ne face să nu ne simțim confortabil și ne aduce aminte că nu merităm, că celelalt își va da seama până la urmă că suntem niște impostori. Da, suntem niste impostori, dar nu așa cum credem noi, ci pentru că ne-am însușit caracteristici care nu ne aparțin , pentru că ne considerăm a fi altceva decât  suntem cu adevărat, pentru că adulți fiind continuăm să ne vedem prin ochii de copil neajutorat  care am fost cîndva. A venit timpul să învățăm  să primim, să ne bucurăm de ceea ce alții ne dăruiesc cu sinceritate și să ne vedem așa cum suntem noi de fapt; buni, serioși, cu realizări și împliniri. De azi  înainte, haideți să ne uităm în oglinda sufletului ți să scoatem la lumină tot ceea ce a stat până acum în umbra. Iar tot ceea ce nu ne aparține să returnăm celor care ni l-au dat pentru că nu este al nostru și pentru că nu ne definește.

Relațiile bune ne mențin sănătoși și ne fac mai fericiți

Relațiile bune ne mențin sănătoși și ne fac mai fericiți, cel puṭin asta rezultă dintr-un studiu efectuat de Harvard University.

În ziua de astăzi, tot mai mulți oameni sunt angrenați într-o viață care le lasă foarte puțin timp liber. Pe locul întâi vine serviciul! Cel mai mult timp este petrecut la locul de muncă. Uneori, datorită caracterului muncii, nici când pleacă de la serviciu oamenii nu sunt total stăpâni pe timpul lor: ceva ce trebuie terminat într-un anumit interval de timp, urgențe, lucrări care apar în plus față de cele obișnuite etc. Astfel, problemele de la serviciu sunt aduse acasă și timpul liber devine din ce în ce mai puțin.

Apoi urmează obligațiile familiale, mai ales pentru femei care, pe langă job, trebuie să se ocupe și de copii, dacă există, sau de alte treburi casnice inevitabile. Din nou, timpul liber este pus în stand-by.

Veți spune, bine, dar există week-endul! Da, dar și acesta este uneori acaparat de serviciu sau de toate restanțele care s-au adunat în timpul săptămânii. Și iată că viața unui om se poate reduce la serviciu și casă, fără timp pentru el, sau și mai rău, atunci când există timp nu este petrecut într-un mod care să-i asigure o stare de bine. Mulți confundă nevoia de împlinire personală cu dorința de a avea (bani, haine, mașini, case) și scapă din vedere faptul că golul care îi mână către toate astea nu poate fi umplut niciodată în acest fel. Foarte puțini sunt cei care se opresc să stea de vorbă cu ei, să analizeze care sunt nevoile lor și nu dorințele care trebuie îndeplinite și care de foarte multe ori sunt dictate de o societate devenită foarte comercială. În goana pentru realizarea dorințelor, oamenii se pierd pe ei, pe cei dragi, uită să mai aibă relații de calitate cu ceilalți.

A fi înseamnă a trăi conștient, a-ți valorifica la maximum potențialul și resursele de care dispui, în scopul de a-ți fi bine așa cum ești tu cu adevărat. Pentru ca să-ți fie bine, trebuie să renunți la vanități, la ură, la invidie, la răzbunare și alte lucruri care te țin ancorat într-o stare de rău continuă. Dacă tu nu ești bine cu tine, cu cel care ești, atunci nu poți avea relații de calitate cu ceilalți. Ceva din nefericirea ta se va transmite în orice relație, nemulțumirea ta va fi o piedică în orice relație, îl va împovăra pe celălat și îl va face să vrea să iasă dintr-o relație care nu ese ok pentru el. Starea interioară a fiecăruia se transpune în relație sub forma interacțiunilor cu celălat și, astfel, determină o reacție la celălalt capăt de relație care, de cele mai multe ori, este exact opusul a ceea ce ne dorim. În consecință, îmbunătățirea unei relații începe cu dezvoltarea personală: fără ca fiecare să aibă o stare de bine și să fie în acord cu el însuși nu se pot clădi relații sănătoase care să reziste în timp.

Traim o singura data

In fiecare zi ne trezim si ne vedem de viata noastra ca niste mici robotei; nu realizam cat de norocosi suntem pentru ca suntem sanatosi, ca avem familii la care sa ne intoarcem de la birou, ca seara inainte de a adormi ii putem imbratisa pe cei dragi.

Cat timp a trecut de cand v-ati gandit la toate aceste lucruri ca fiind o binecuvantare in viata voastra? Ne-am obisnuit sa le consideram normale, sa ne lasam acaparati de grijile cotidiene si am uitat sa ne bucuram de viata. In fiecare zi avem atatea motive sa fim, daca nu fericiti, macar multumiti, iar noi, de cele mai multe ori alegem sa contabilizam doar ceea ce nu a iesit cum ne doream.

Daca in fiecare zi am fi atenti la ceea ce se petrece cu noi si am nota macar un lucru pozitiv, poate ca am reinvata sa zambim mai des si viata noastra ar arata astfel. Traim doar o singura data si de noi depinde cum: contabilizand lucurile negative, sau pe cele positive.

VINE O VREME…

Vine o vreme când realizăm că ceea ce am crezut a fi important în viață se dovedește a nu avea nicio valoare , că lucrurile cu adevărat valoroase le-am lăsat să treacă pe lângă noi și că e prea târziu să le mai recuperăm.

Cu toate acestea, nu e prea târziu să facem acest lucru de acum încolo, să prețuim ceea ce avem și ceea ce suntem si să fim mulțumiți. Nu fericiți, pentru că, de fapt, nici nu știm ce este fericirea. Suntem atât de preocupați să o găsim și să alergăm după  ea, încât, atunci când este prezentă în viața noastră, nici nu o mai recunoaștem.

Alergăm după himere, după valori sau idealuri pe care alții ni le sădesc în suflet și care nu sunt ale noastre: să arătăm într-un anume fel, să avem nu stiu ce case, mașini, haine de firmă, copiii noștri să meargă  la școli în alte țări, să fie olimpici, să….și lista poate continua. Dar noi, noi cu nevoile noastre adevărate, de afecțiune, atenție, dragoste, noi unde suntem?

Nu mă întreb acum cum ar fi arătat viața mea dacă….doar că iau hotărârea ca de acum încolo să-mi croiesc viața ca și cum fiecare zi pe care o trăiesc ar fi ultima. Și în felul ei este ultima, pentru că mâine nu știu ce va fi, iar ieri deja a trecut. Iar tot ceea ce am de fapt este AZI.