Arhive etichetă | divort

Copilul si divortul

jurnalul.ro

Prin natura sa, copilul este egocentric si nu poate intelege o situatie decat daca o raporteaza la el. Astfel, in cazul unui divort, el va interpreta ca fiind el insusi motivul despartirii parintilor sai: “Pleci pentru ca nu sunt cuminte? Va certati din cauza notelor mele mici de la scoala?” Si chiar daca nu exprima aceste ingrijorari, trebuie sa tineti seama de ele pentru ca ele exista si are nevoie sa auda de la parinti ca nu el este vinovat de despartirea lor.

Are nevoie sa i se spuna ca amandoi il iubiti si nimic nu se va schimba in privinta aceasta. In acest mod, el se va simti iubit si protejat si va sti ca are locul sau in inima voastra pe care nu i-l va lua nimeni.

Copilul are nevoie sa-si exprime sentimentele: furia, suferinta fata de o situatie pe care nu  a ales-o, pe care nu o poate controla si in fata careia se simte neputincios. Daca va iubiti copilul, atunci trebuie sa-I intelegeti si sa-i acceptati imbufnarile, lacrimile, tacerile sau rabufnirile. Acceptandu-i suferinta ii oferiti posibilitatea de a o depasi. Nu trebuie sa o negati niciodata, pentru ca ea exista si este reala.

Cand va intelege despre ce este vorba, ca mama si tata nu mai vor si nu mai pot sa stea impreuna, va incepe sa-si puna intrebari de ordin practic legate de viata lui: “Eu cine o sa stau? Si cand o sa-l vad pe celalalt? Si cine o sa ma mai ajute la lectii?”. Cu rabdare si iubire, trebuie sa-i oferiti toate lamuririle de care are nevoie si nu uitati ca un copil cu cat e mai mic cu atat are nevoie de raspunsuri clare pentru ca pentru el casa si familia sunt foarte importante.  Din aceasta cauza, ar fi de dorit, ca macar in perioada de criza imediat urmatoare despartirii, sa nu se schimbe prea mult mediul in care traieste pastrand, pe cat posbil, rutina, obiceiurile si locul unde traieste.

sursa foto: jurnalul.ro

Publicitate

Sa ramanem impreuna de dragul copiilor?

imagesVK4OWAGB

Sa-ti feresti copii de suferintele divortului poate fi un sacrificiu sau o scuza folosita de cuplul parental, pe care copiii le vor plati scump mai tarziu. Cum stau lucrurile de fapt? Dificultatea, cand nimic nu-i mai leaga pe  cei doi soti si raman impreuna numai pentru copii, le transfera povara lor copiilor si acestia vor avea  o datorie prea mare fata de parintii lor. O astfel de decizie creeaza copii sacrificati si culpabilizati. Ea poate fi functionala numai daca parintii isi asuma in totalitate aceasta decizie si nu se victimizeaza.

Atunci cand se produce divortul si cuplul parental nu mai exista, nimic nu-i impiedica pe cei doi sa-si imparta coparentalitatea, bazata pe stima si incredere. Astfel, amandoii vor continua sa se implice in viata copiilor. Dar pentru o  coparentalitate de success trebuie ca fiecare sa respecte regula urmatoare: emotiile negative si  sentimentele de tradare sau furie fata de fostul(fosta) sa nu le exprime de fata cu copiii; sa aiba deci puterea de a se gandi mai intai la binele copiilor!

In momentele traumatice, asa cum este un divort, copii au nevoie sa se simta securizati, au nevoie de dragostea si protectia ambilor parinti, au nevoie sa stie ca acestia ii vor iubi si sprijni in continuare. Aceste nevoi sunt mai pregnante la copiii foarte mici, la cei cu varste intre 4 si 6 ani si la adolescenti. Pentru acestia, criza unui divort este mai greu de gestionat, deoarece in aceaste perioade copili au nevoie de repere stabile in viata lor pentru ca altfel se simt amenintati. Cu toate acestea, pentru copii, un divort este de preferat unei convietuiri conflictuale, in care doi parinti ce nu se mai iubesc se cearta si se plang continuu unul de celalalt.

Sursa foto: itsybitsy.ro

Ce să le spunem copiilor când hotărâm să divorțăm

imagesRNHGYFEE

Oricât de dificil ar fi pentru  cei doi adulți să facă față durerii și stresului unui divorț, atunci când sunt și copii la mijloc, ei trebuie să găsească puterea de a trece peste durerea lor și să-i ajute copii să înteleagă ce se petrece și, de asemenea, să găsească tonul și momentul potrivit pentru a le da explicații referitoare la ceea ce se întâmplă. Explicațiile trebuie să fie potrvite vârstei lor pentru ca ei să le poată ”digera”.

1.Spuneți-le adevărul!
Copiii trebuie să știe că veți divorța  și că acest lucru este ireversibil. Nu trebuie să intrați în amănunte legate de motivele divorțului, dar trebuie să le subliniați faptul că nu există cale de întoarcere; de exemplu spuneți-le ceva simplu ”Eu și cu tatăl vostru nu ne mai întelegem și am hotarât să divorțăm!”. În același timp nu uitați să îi asigurați de dragostea dvs pentru ei și de faptul că veți rămâne întotdeauna părinții lor chiar dacă nu veți mai fi împreună.

2. Avertizați-i asupra schimbărilor!
Copii trebuie să știe că viața lor, așa cum o știau ei, se va schimba. Vor interveni schimbări în ceea ce privește familia, unul din părinți nu va mai locui cu ei, poate că vor fi nevoiți să se mute într-o altă locuință, să schimbe școala etc. Este important pentru ei să le anticipați întrebările și îngrijorările și să le spuneți de toate aceste schimbări și că veți găsi soluții împreună pentru orice situație ce ar putea interveni.

3. Spuneți-le că îi iubiți!
Chiar dacă vi se pare că nu este necesar să le spuneți cât îi iubiți, că acest lucru este evident, pentru ei înseamnă foarte mult să o audă de la dvs și să știe că veți fi în continuare acolo pentru ei, fiindu-le alături ca și până atunci să-i ajutați la teme, să-i duceți la și să-i luați de la gradiniță, școală etc. Și nu vă fie frică, oricât de des le-ati spune, nu este niciodată  prea mult!
Sursa foto:avantaje.ro

Cum îi afectează pe copii divorţul părinţilor?

 

divort-copil-parinti-divortati

În zilele noastre, divorţul a deveni ceva obişnuit. Şi pentru că este un fapt că în ultimele decenii tot mai multe cupluri ajung la divorţ, chiar dacă au copii, mai multe studii au fost întreprinse pentru a vedea în ce măsură divorţul părinţilor îi afectează pe copii.

Tot mai puţini sunt cei care încearcă să salveze căsnicia cu orice preţ. La cele mai mici disfuncţionalităţi, partenerii decid să se despartă. Dacă acest lucru se produce înainte de a se ajunge la conflicte majore care să afecteze profund viaţa întregii familii, atunci divorţul, chiar dacă lasă urme asupra copiilor, este mai de dorit decât convieţuirea într-un mediu toxic, suprasaturat de certuri, reproşuri şi frustrări.

S-a demonstrat că dacă divorţul se produce în faza când cei doi soţi încă mai pot comunica, influenţa asupra copiilor nu este atât de negativă şi aceştia se adaptează mai bine la noile condiţii de viaţă. Mult mai nociv este pentru copii să trăiască, zi de zi, într-o atmosferă apăsătoare, în care părinţii se ceartă tot timpul şi se acuză reciproc şi unde, nu de puţine ori, copii sunt folosiţi ca arme de către un părinte pentru a-l pedepsi pe celălalt.

Lucrând cu copii care au trecut prin divorţul părinţilor am remarcat că cel mai adesea lucrul de care aceştia se plâng şi-i deranjează cel mai tare este timpul petrecut cu părintele care pleacă. Faptul că trebuie să-şi drămuiască timpul cu părintele care nu stă cu ei, că îl văd doar din când în când, că uneori aceste întrevederi sunt umbrite de intervenţia celuilalt părinte, este lucrul care îi deranjează şi-i îndurerează pe care majoritatea copiilor cu părinţi divorţaţi. Ca şi băieţelul din imagine, ei şi-ar dori să poată petrece timp egal cu ambii părinţi!

Trebuie să treacă mult timp, uneori ani, până când copiii admit că părinţii lor nu vor mai fi niciodată împreună şi că de acum încolo, ei, copiii, vor trebui să-şi împartă la doi timpul pe care îl petrec cu părinţii lor.

Autor: psih. Florentina Negrescu

sursa foto: lib.edu

 

 

4 greșeli pe care părinții le fac după divorț

10440968_239273586270844_6313411853832034892_n

Imediat după divorț, cei doi soți se pot simți amenințați, vulnerabili și viața le poate părea fără sens. Furia pe care o resimte mai ales cel care este părăsit se poate îndrepta acum, fără intenție evident, către alți membri ai familiei care au legături cu celălalt partner. De aceea, este bine de știut ce să nu faceți dacă ați divorțat și aveți copii.
1. Nu va transformați copiii în mesager pentru a transmite fostului/fostei, mesaje pe care altfel nu i le puteți transmite. Cel mai eficient mod ar fi sa-i scrieți un e-mail sau să-i dați un telefon și să discutați problema direct și nu prin intermediul copiilor care astfel se simt expuși și manipulați.
2. Nu cădeți în capcana de a le povesti copiilor cu lux de amanunte ”tradarea” partenerului. Nu uitați ca celălalt este și rămâne părintele copilului chiar daca nu mai este soțul vostru, iar copilul se va simți prins la mijloc în această situație. Nu-l transformați în confident pentru că acest lucru este mai mult decât poate el să ducă.
3. Nu le interziceți copiilor să se întâlnească cu celalalt părinte. Și nici nu-l chestionați despre viața personală a acestuia. Când se întoarce după un week-end petrecut cu părintele care nu stă cu el, puneți-i intrebări legate despre activitatea și interacțiunea lui cu celălalt părinte și nu despre cine mai era de față, despre actuala prietenă a fostului soț, despre cum arată aceasta, ce face, ce spune. Copilul se va simți amenințat și îi veți creea o stare de stres pentru că nu va ști cum să vă spună astfel încât să nu vă supărați.
4. Când copilul face ceva greșit nu faceți afirmații de genul ”ești exact ca tatăl tău/ mama ta!” pentru că îi induceți ideea că el este rău și că ceva nu este în regulă cu el. Explicați-i ce a greșit și care este comportamentul pe care îl așteptați de la el fără să faceți referiri la celălalt părinte.
Astfel, învățați să le fiți alături copiilor, să le răspundeți la întrebări atunci când au, să nu le interziceți accesul la celălalt părinte și să vă păstrați neutralitatea față de acesta în discuțiile pe care le aveti cu copiii!

Sunt pregătit/ă să divorțez?

 

thF1FGU7DT

Dacă motivele care te fac să stai într-o relație în care nu te mai simți iubit, apreciat, care te sufocă și nu-ti oferă decât frustrare, se află printre cele din lista de mai jos,  atunci să știi că  decizia de a rămâne îți aparține în întregime si trebuie să-ți asumi și responsabilitatea pentru ea.

Ce te face să stai in relație:

  • frica de a fi singur/ă
  • frica de a o lua de la început
  • frica de necunoscut
  • lipsa încrederii in sine
  • teama că părinții tăi ar suferi
  • teama că vor suferi copiii
  • teama de a nu te descurca singur/ă

Dacă într-adevăr ești hotărât/ă că nu mai vrei să stai într-o astfel de relație atunci trebuie să acționezi folosindu-ți toate resursele, interioare in primul rând, să te desparți. Oricare ar fi motivele pentru care încă nu faci pasul să ieși din relație, înseamnă că încă nu ești pregătit pentru o schimbare în viața ta. Când vei fi, o vei face!

Înainte însă de a lua hotarârea de a divorța cântărește bine opțiunile pe care le ai, analizează cu obiectivitate ce te determină să închei relația, care este contribuția ta la ceea ce se ăntâmplă în relație, care sunt nevoile tale nesatisfăcute, cum se va schimba viața ta și a celor din jur după ce divorțezi. De multe ori, oamenii iau decizii sub impulsul momentului după o ceartă mai aprinsă și nu analizează prea bine toate aspectele. Este foarte ușor ca la furie să luăm decizii pripite pe care apoi să le regretăm. Tînând cont că divorțul este un eveniment cu implicații serioase nu numai pentru cei doi soți, dar și pentru copii daca există, și pentru familie in sensul extins, incluzând părinții, bunicii etc, lucrurile trebuie bine cântărite ănainte de face acest pas.

A fantaza despre cum o să fie după ce divortezi este bine, dar nu uita să incluzi in fantezie și aspectele mai puțin placute cum ar fi: unde vei locui, cine rămâne în apartamentul în care locuiți acum, cu cine rămân copiii, cum se vor împărți cheltuielile cu copii, cine va merge cu ei în vacanțe, programul de vizite la celalalt părinte dacă acesta va dispune de un spațiu adecvat pentru a-i lua la el. E foarte frumos să te gândești:” gata, divorțez, scap de partener/ă și toate problemele mele se vot sfârși!”, dar din păcate realitatea este mult mai complexă de atât.Nu e de ajuns să divorțezi, trebuie să-ți faci un plan de reorganizare a vieții fără partener și să-ți imaginezi, cu cât mai multe amănunte posibile, variante despre cum va arăta viața ta și a celor apropiați ție după divorț.

După ce ai făcut toată această analiză și ai cântărit toate opțiunile, poți să iei decizia în consecință. Indifferent ce decizi, nu uita însă să-ți asumi decizia și să fii conștient/ă că este cea mai bună soluție pentru tine!

sursa foto: JGQC- limited.co.uk

Divorțul și fricile noastre

images5CS075ZKFrica de singurătate ne limitează alegerile. De multe ori rămânem în relații sau căsnicii care ne sufocă pentru că ne este frică să punem punct, să închidem o pagină din viața noastră și să o luăm de la capăt. Dar dacă nu închidem ușa nefericirii nu vom avea niciodată șansa de a  fi fericiți cu adevărat.

Când o relație/ căsnicie nu mai merge ne obligă să ne punem niște întrebări al căror răspuns poate fi dureros pentru că asta înseamnă să fim realiști cu noi și să recunoaștem unde am greșit. Când se ajunge la despărțire, fie că vorbim aici de separare sau divorț, lucrurile sunt dureroase pentru ambii parteneri.

  • Pentru cel care decide să plece pentru că poartă povara deciziei și odata cu ea a vinovăției: el este cel care pleacă și-l face pe celălalt să sufere.
  • Pentru cel care rămâne pentru că se simte trădat și abandonat.

In dinamica aceasta a despărțirii cel mai dureros pentru fiecare dintre parteneri este să se oprească din a se raporta tot timpul la celalălalt și să se uite la el: fiecare are contribuția lui în ajungerea la acest punct. Dacă nu se opresc și nu identifică ce nu a mers, care a fost partea lor în această dinamică, vor reperta scenariul și în următoarea relație și vor suferi din nou. Furia și dorința de răzbunare a celui care este părăsit  sau sentimental de eliberare  amestecat cu vinovăție al celui care părăsește, îi împiedică să-și clarifice cu adevărat ce s-a întâmplat, să lase trecutul în spate și să fie atenți ca în următoarea relație să nu repete aceleași lucruri care au dus la despărțire.

Omul este o ființă prin excelență socială: nu poate trăi singur, dar asta nu însemană să stai ]ntr-o relație toxică. Cu cât stai mai mult într-o astfel de relație te anulezi ca individ, îți pierzi stima de sine și încrederea că poți reuși să ai o relație armonioasă cu cineva.

Scuzele pe care clienții mi le spun adesea sunt

  • Nu pot să le fac asta copiilor mei
  • Nu o să mă descurc singur/ă
  • Nu pot să trăiesc fără el/ea
  • Nu pot să le fac asta părinților mei, asta i-ar distruge
  • Nu suport să fiu singur/ă

Alegerea de a rămâne într-o relație care nu merge vă aparține, toate cele de mai sus sunt scuze menite să vă facă să vă simțiți mai bine, să nu vă diminueze pană la anulare stima de sine.

Copiilor nu le va fi mai bine într-o familie în care cei doi părinți se ceartă continuu, de-abia de-și mai vorbesc, se simt frustrați, îngrădiți, nefericiți; nu le faceți un bine stând împreună!

E adevărat că este greu să te descurci singur/ă, dar dacă planifici cu grijă cheltuielile vei vedea că te descurci, mai greu, dar până la urmă ieși la liman.

Poți să trăiești și fără partener/ă  chiar dacă ți se pare că fără el/ea nu mai poți respira. Timpul atenuează sentimente, reduce intesitatea emoțiilor.

Nu vă protejați părinții dacă le spuneți minciuni; ei simt că ceva nu este în regulă: de fiecare dată veniți în vizită la ei sau când faceți sărbătorile în familie se simte tensiunea dintre voi și partener/a, furtuna plutește în aer chiar dacă toată lumea se face că nu vede norii.

A fi singur nu este sfârșitul lumii. Te poți vedea  cu prietenii pe care i-ai neglijat cât timp ai fost în relație, poți relua legătura cu frații și surorile pentru care nu ai mai avut timp, îți poți face cunoștințe noi, poți merge la concerte, teatre, expoziții, într-un cuvânt poți avea timp

Divorţul: dramă sau eliberare?

Divort-1

Acel “împreună” pe care îl ştiai atât de bine și în care ai investit tot ce aveai mai bun, timp și sentimente, s-a sfârșit! Ce faci, însă, cu regretele care au rămas în urmă, cu tristețea care te copleșește sau cu furia de care simți că nu poți să scapi?

Știi că trebuie să treci peste și să mergi mai departe, dar nu știi cum. Ai vrea chiar să uiți că toate astea s-au întâmplat, dar, oricât de mult ți-ai dori să faci asta, fostul tău partener va face întotdeauna parte din trecutul tău. Uneori, să gestionezi corect și echilibrat relația ta cu fostul soț/ partener sau fosta soție/ parteneră este absolut imperativ pentru că din uniunea voastră au ieșit copii pe care amândoi îi iubiți și de a căror îndrumare în viață sunteți amândoi responsabili. Cum să le explici lor ce s-a întâmplat, atunci când nici ție nu îți vine ușor să-ți explici? Cum să te gândești la tine și la vindecarea sufletului tău fără să îi rănești pe ei? Și, până la urmă, cine mai ești tu după divorț? Cum poți să îți reconstruiești un viitor fericit în această nouă situație?

Divorţul sau despărţirea nu este o experienţă uşoară pentru nimeni. Însă, în mediul potrivit, poți să descoperi că nu este nici sfârșitul lumii. Te invităm la un atelier de dezvoltare personală unde poți să discuți liber despre ceea ce simți și unde poți să descoperi instrumentele potrivite pentru a face față acestei situații dificile. Vei fi înconjurat/ă de un grup restrâns de oameni care te vor asculta fără să te judece și fără să îți pună întrebări incomode, sub promisiunea celei mai stricte confidențialități.

Atelierul va avea loc joi, 27 februarie, între orele 18:30 și 20:30 și va fi susținut de psihologii Florentina Negrescu și Pavel Grigore. Costul participării este de 50 RON.

Dacă sunteți interesați să participați, vă rugăm să ne scrieți la
consilieresipsihoterapie@gmail.com sau transformind@gmail.com, specificându-ne numele, prenumele și numărul dumneavoastră de telefon. Înscrierile se pot face până marţi, 25 februarie. După înscriere, adresa locului unde se desfășoară atelierul va fi comunicată tuturor participanților.

7 LUCRURI PE CARE SĂ LE ŞTII DESPRE DIVORŢ DACĂ AI COPII

Pentru mulţi, divorţul este, pe lângă o mare suferinţă, şi o experienţă extrem de neplăcută. Totul depinde însă de protagonişti pentru a face procesul să fie mai uşor de suportat şi de trecut peste el. Voi reda mai jos câteva lucruri care să fie avute în vedere de cei care divorţează, mai ales dacă au şi copii.

1.       Nu încercaţi să fiţi prieteni prea curând

Reacţiile, impulsurile, nevoile şi interesele voastre se dezvoltă după divorţ. Aveţi nevoie  să puneţi o distanţă între voi pentru a vă putea desfaşura în condiţii optime viaţa profesională, a putea stabili noi reguli şi graniţe în viaţa personală, astfel încât să formaţi un parteneriat în ceea ce priveşte educaţia copiilor şi abia pe urmă să vedeţi dacă este posbil să stabiliţi o eventuală relaţie de prietenie între voi.

 

 2.       Concepeţi un plan de parenting prin care să vă adresaţi direct

Dacă veţi începe conceperea planului adresându-vă copiilor pe nume, cu siguranţă veţi reuşi să scrieţi un plan în care să vă focusaţi mai clar pe interesele copiilor. Imaginati-vi-i în timp ce redactaţi planul! Dacă sunt destul de mari, consultaţi-vă cu ei în timp ce îl scrieţi. Făceti-i să simtă că sunteţi o echipă!

 3.      Aveţi încredere, dar notaţi totul

Indiferent de termenii în care v-ati despărţit, pentru a nu avea niciun fel de surprize neplăcute mai târziu, mai ales în ceea ce priveşte problemele financiare şi custodia copiilor, cel mai bine este ca orice întelegeri faceţi să fie în scris, evitând astfel interpretările ulterioare.

 4.      Agreaţi cât mai multe de la bun început

Eşecul este inevitabil. Veţi fi surprinşi de câte ori se va întâmpla ca ceva să nu meargă aşa cum v-ati imaginat sau cum v-ati fi aşteptat. Adevarate „bombe” pot exploda în domenii în care nici nu visaţi. Fiţi pregăţiţi pentru astfel de situaţii! Ce veţi face dacă lucrurile nu merg aşa cum aţi sperat ? Care este planul de rezervă? Puneti în scris diversele situaţii şi rezolvările lor, astfel încât să fie acoperite de la bun început cât mai multe situaţii cu putinţă şi să fie convenite rezolvările.

 5.       Stabiliţi clar consecinţele nerespectării înţelegerilor

Conveniţi de la bun început ce se va întâmplă în situaţia când întelegerile nu sunt respectate. Luaţi-vă măsuri suplimentare pentru cazul în care fostul/fosta nu îşi respectă promisiunile.

 6.       Întâlniţi-vă la evenimente ca o familie

Dacă aveţi copii, lasati la o parte resentimentele pe care le aveti faţă de fostul soţ / fosta soţie şi participaţi la evenimentele importante pentru copii, arătându-le astfel că vă pasă.

 7.       Nu aduceţi noii parteneri în familie

Dacă aveţi deja o nouă relaţie, nu vă aduceţi noul/noua partener(ă) la reuniunile la care participă şi copiii, cel puţin nu în primul an după divorţ. Pentru copii, chiar dacă sunt adolescenţi, nu este uşor să înteleagă tot procesul de divorţ şi le este cu atât mai greu să accepte că deja v-ati făcut o nouă „familie” din care ei nu fac parte. Lăsaţi să treacă un timp înainte de a prezenta copiilor noul/noua partener(ă , astfel încât ei să se poată obişnui mai întâi cu separarea.

 

DIVORȚUL ȘI CONSECINȚELE SALE ASUPRA COPIILOR

V-ați întrebat vreodată cum se simte un copil care locuiește doar cu unul din părinți? Indiferent de motivele care au dus la separarea părinților, acest lucru stârnește în sufletul unui copil o multitudine de emoții, pe care el cu greu le poate gestiona. Sunt emoții puternice pentru un copil și dacă nu este susținut îndeaproape de părintele cu care locuiește pot apărea dezechilibre care se traduc comportamental sau, și mai rău, somatic.

Poate că se bucură că părinții lui nu mai stau împreună și în felul acesta au încetat certurile nesfârșite la care, vrând-nevrând, era martor. Sau poate este trist gândindu-se la ceilalți copii care se pot bucura în fiecare seară de clipe petrecute cu ambii părinți. Indiferent de ce ceea ce simte, pentru el este important să poată vorbi deschis despre emoțiile si temerile sale cu cineva. Părinții, indiferent că este vorba de părintele cu care locuiește copilul sau de cel care nu mai stă cu el, ar trebui să fie conștienți de toate aceste frământări ale copiilor și să încerce să-i ajute să-și găsească o persoană cu care ei să se simtă în siguranță și cu care să poată vorbi. Această persoană poate fi o rudă, un profesor, un prieten de familie sau un consilier psihologic.  De asemenea, poate fi benefic pentru copil și să discute cu alți copii care se află în aceeași situație cu el, în acest fel ei schimbând impresii și ajutându-se reciproc să facă față.