Arhive etichetă | divort

Comunicarea în relație

Atunci când  îți  permiți  doar să  fii și nu să  joci un rol cu persoana  de lângă  tine, ei bine, de-abia atunci poți  spune ca ți -ai găsit perechea!

Cum te simți în relație? Poți comunica deschis: Îi poți spune celuilalt ce gândești, ce simți, cum te simți când el/ea face ceva? Poți spune care îți sunt nevoile și ești la rândul tău în stare să-l asculți pe celălalt? Cât timp petreceți împreună?

Si lista de întrebări poate continua. Important este ce răspunsuri Din experiența mea de lucru în cabinet am constatat că cel mai adesea partenerii nu vorbesc despre ceea ce simt și treptat se produce o îndepărtarea a unuia față  de celălalt. Femeile vorbesc despre cum se simt în relație cu prietenele lor. Le este mult mai ușor să-și împărtășească emoțiile și nemulțumirile din cuplu cu o prietenă decât cu partenerul; se simt înțelese de prietene, mai ales dacă si ele trec prin situații asemănătoare, primesc aprobare și sfaturi. Este o modalitate de descărcare și trebuie spus că ajută în sensul că vorbești cu cineva despre nemulțumirile tale și nu le macini singură. Ce trebuie însă subliniat este că nu rezolvă situația, că nemulțumirile nu dispar, emoțiile persistă și relația de cuplu se deteriorează încet, încet. Bărbații in schimb nu prea discută cu prietenii (ca să nu spunem că nu discuta deloc) despre emoțiile sau nemulțumirile lor, sau dacă o fac este ceva de suprafață, fără să pună accent pe cum se simt ei. Și la fel relația cu partenera nu se îmbunătățește de la sine.

De aceea în cabinet lucrez mult pe tehnici de comunicare, îi ajut pe clienți să intre în contact cu emoțiile lor, fie că este vorba de furie, frică, rușine sau vină, și să învețe să le comunice și celuilalt. Iar cel mai important, să învețe să asculte, să-l asculte pe celălalt fără să intre în defensivă, fără să atace, fără să țină cu orice preț să demonstreze că are dreptate; de multe ori ceea ce este corect din punctul de vedere al unuia, nu este neapărat bun pentru celălalt. Într-o relație predomină foarte mult nuanțele de gri, nu în sens peiorativ, ci ca formă de asigurare a unui echilibru în desfășurarea de zi cu zi  a relației.

Copiii și divorțul

Atunci când părinții divorțează, copiii pot reacționa în moduri foarte neașteptate. Reacțiile lor emoționale variază foarte mult de la copil la copil și includ:

        furie, confuzie, frustrare, speranță, agitație, teamă, vină, dezamăgire, trădare, ușurare, abandon, tristețe, îngrijorare

Care dintre stările de mai sus le-ați identificat a copiii voștri? Sunt și alte manifestări emoționale pe care le-ați observat și care nu se regăsesc în listă?

De multe ori, părinții sunt atât de focusați pe rolul lor de parteneri încât nu mai reușesc să vadă ce se întâmplă cu copiii lor în procesul traumatic care este divorțul. Și de multe ori, aceștia se simt neglijați, abandonați, neimportanți. Ceea ce trebuie să faceți este să va dați un pas în spate și să încercați să puneți deoparte resentimentele față de partener. Astfel, cu detașarea pe care poziția de observator ți-o dă, veți fi în stare să vedeți în adevărata lumină sentimentele copiilor și veți reuși să le înțelegeți durerea și să le fiți aproape. Ei au nevoie să simtă că sunt iubiți necondiționat de amândoi părinții și că divorțul este un proces care produce o ruptură între parteneri, și nu o ruptură între ei și voi. Partenerii, chiar dacă se despart rămân pentru totdeauna părinții copiilor, iar acest lucru trebuie nu numai spus ci și tradus în fapte. Pentru că dacă afirmațiile nu sunt urmate de acțiuni concrete se produce o confuzie și  mai mare în sufletul copiilor. Pentru protecția și binele lor, uitați de animozitățile și conflictele care au dus la divorț și continuați să fiți părinții de care copiii voștri au nevoie.

Când ”NOI” nu mai există

Acel Noi cu care erai obișnuit a devenit Eu și Tu, două persoane care abia își mai vorbesc și chiar și atunci când o fac este doar pentru a-și aduce unul altuia acuze. Despărțirea a lăsat în urmă un trecut comun pe care nu ai cum să-l ștergi cu buretele: au fost ani petrecuți împreună, plini de vise și lucruri construite  de voi doi pentru voi, sunt poate și copii pe care amândoi îi iubiți și de care vă veți ocupa în continuare.

Este greu să lași toate acestea deoparte și să-ți continui viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.  Emoțiile sunt puternice, resentimentele față de fostul partener/a, fie ca vrei sau nu, sunt și ele prezente. Și, pe lângă asta, sunt și aspectele practice legate de administrarea casei (facturi, întreținere, cumpărături, reparații, gospodărie etc) cu care va trebui sa te descurci de acum încolo.

Totul poate fi copleșitor și sentimentul de panică se poate instala. La fel și furia pe care o simți față de partener/a este prezentă și nu știi ce să faci cu ea.  Sa-ți bagi capul în pământ ca struțul și să spui că nimic nu s-a întâmplat sau să te închizi în casă și să spui că nimic nu mai are rost, la fel ca și să dai vina pe celălalt  pentru tot, nu este soluția care să te ajute cu ceva. Caută și cere sprjinul familiei, al prietenilor apropiați, al colegilor.  Nu confunda cererea de ajutor cu slăbiciunea pentru că nu este; sunt momente în viață când ai nevoie de ajutor și trebuie să-l ceri. Și mai ai apoi și alternativa ajutorului pe care ți-l poate da un specialist: el te poate însoți în procesul acesta dificil de a face față unui divorț sau unei despărțiri, precum și să te ajute să înțelegi ce nu a funcționat și care au fost cauzele care au dus la acest deznodământ pentru a nu aduce tot balastul relației trecute în relația viitoare.

Copilul are nevoie de doi parinti

In urma unui divort, in mod inevitabil, intervin tot felul de schimbari in viata copilului, incepand de la faptul ca va ramane cu unul din parinti si pe celalat il va vedea doar din cand in cand, pana la schimbarea domiciliului, a scolii etc. Si pentru ca parintii sunt divortati, dar se implica amandoi in viata copilului, vor aparea diferente in ceea ce priveste modul de educatie si/sau crestere  a copilului Aceste diferente nu sunt benefice pentru copil si ar fi bine ca inainte de a critica ceea ce nu face bine celalalt parinte, sa se incerce mai intai o armonizare a acestor diferente, in asa fel incat copilul sa fie cat mai putin afectat.

In practica mea am vazut multi copii care au dificultati de adaptare dupa divortul parintilor. Copiilor le trebuie un timp destul de indelungat ca sa inteleaga ceea ce s-a intamplat, de ce unul din parinti (de obicei tatal) nu mai sta cu ei, de ce atunci cand merge in vizita la celalalt parinte sunt alte reguli decat acasa etc. Conlucrarea celor doi parinti si buna cooperare in cresterea si educarea copilului ii asigura acestuia cadrul de stabilitate emotionala pentru a face fata schimbarilor si a se dezvolta armonios. Astfel cei doi parteneri trebuie sa lase deoparte frustrarile personale si sa excluda copii din ceea ce au ei de “impartit”; copiilor si asa le este greu sa faca fata despartirii parintilor, sa mai suporte si acuze de genul “semeni cu tatal tau/mama ta” este prea mult pentru ei.

De aceea, intotdeauna le recomand parintilor divortati care vin la consiliere sa excluda copii din “rafuiala” personala cu celalalt parinte si sa gaseasca o impreuna o linie comuna privind tot ceea ce tine de cresterea si educarea copiilor. Pentru ca dupa divort copilul trebuie sa stie ca are in continuare doi parinti care il iubesc si ii sunt aproape in egala masura

psih.Florentina Negrescu

 

FEMEILE SI DIVORȚUL – partea a V-a

avantaje.ro

După divorț, rolurile tale în familie se vor schimba. Este posibil să fii pusă în situații nefamiliare, pentru că fostul se ocupa, până acum, de ele:

  • Să ții contabilitatea cheltuielilor curente ale casei și să plătești prin internet facturile de curent, gaze, întreținere
  • Să repari un robinet la baie
  • Să schimbi un bec
  • Să ții evidența sau să refinanțezi un credit
  • Să duci mașina la service pentru revizia

Toate acestea, împreună cu multe altele pe care deja le aveai de făcut, pot părea împovărătoare și teama că nu le vei putea rezolva pe toate se poate să te copleșească, cel puțin la început. Dacă însă vei face liste cu tot ceea ce este de făcut și să prioritizezi acțiunile, vei vedea că lucrurile nu mai sunt atât de înspăimântătoare. Da, era mult mai ușor când împărțeai cu cineva rolurile în casă, dar te poți descurca și singură! Cum spunea una din clientele mele: ”Mă iau la trântă cu fiecare frică a mea pe rând, ca să nu ma copleșească! Și așa reușesc să merg mai departe!”

sursa fotoȘ avantaje.ro

 

FEMEILE ȘI DIVORȚUL – partea a IV-a

acasa.ro

Senzația, pe care multe femei ce trec printr-un divorț o experimentează, este aceea de pierdere a controlului asupra propriei vieți. Si poate fi absolut terifiant acest sentiment. Dacă însă vă amintiți că stă în puterea dvs să faceți alegeri, atunci veți simți că vă recâștigați controlul asupra vieții. Este foarte posibil ca, mai ales în primele saptămâni, din cauza sentimentelor intense, să nu fiți capabilă să vedeți nicio opțiume valabilă și să vă simțiți copleșită. Dar opțiuni există și nu trebuie decât să începeți să le observați. Și în acest context cred că v-ar fi de ajutor să știți ce alegeri au facut alte femei ce au trecut printr-un divorț. Astfel și dvs puteți alege:
– să acceptați că s-a terminat și să vă faceți planuri de viitor fără fostul partener
– să fiți prezentă pentru copii dvs
– să învățați noi abilități sau să reactivați unele dintre cele mai vechi
– să nu vă simțiți o victimă
– să vă petreceți mai mult timp cu prietenii pe care i-ați neglijat
– să va creați timp pentru dvs
– să nu vă lasați prinsă într-un joc de putere cu vechiul partener
– să nu faceți din copii un atu cu care să-l șantajați pe fostul partener
– să apelați la consiliere atunci când simțiți că lucrurile vă depășesc pentru a vă ajuta să vă clarificați gândurile/sentimentele și să învățați să vă dezvoltați noi strategii.
Incercați să fiți o femeie rezonabilă într-o situație nerezonabilă!

Sursa foto: acasa.ro

FEMEILE ȘI DIVORȚUL – partea a III-a

unica 1.ro
Separarea sau divorțul rareori se desfășoară lin, de cele mai multe ori procesul este unul cu suișuri și coborâșuri. Odata cu separarea, la pachet, pot veni sentimente de pierdere și durere, de amorțeală afectivă și chiar furie. Impactul emoșional al divorțului va testa puterea dvs de a face față și capacitatea de a avea grijă, în mod corespunzător, de propriile nevoi. Și mai ales trebuie să fiți pregătită să vă confruntați, în perioada imediat următoare divorțului, cu tot felul de ”decalnșatori” ce vor readuce în prim plan amintiri si sentimente ce pot fi greu de gestionat.
Întrebarea cu care multe femei se confruntă, pe langă ”De ce mie?, este: ”Cum ar trebui să mă simt? ” Răspunsul, pe care îl pot da, este că nu există un tipar universal valabil și nu există reguli referitoare la ceea ce ar trebui să simtă o femeie în momentul separării; fiecare reacționează în modul care îi este caracteristic. Important este să vă dați voie să simțiți, să nu negați emoțiile și să nu considerați că a plânge, a fi furioasă, speriată sau tristă sunt moduri inadecvate de comportament în această situație. Presiunea exterioară, de a trece peste cele întâmplate și a vedea partea bună a lucrurilor, este mare, mai ales dacă cei din anturaj, bine intenționați de altfel, vă spun lucruri de genul : ”Bine că ai terminat cu el, era un neisprăvit care nu te merita!” sau ”Acum vei putea să-ți găsești pe cineva mai bun!” etc. Nu lasați pe nimeni să vă spună ce ar trebui să simțiți! Puteți face cateva lucruri care vă vor ajuta să treceți, nu mai ușor ci doar să treceți, peste această perioadă din viața dvs. Astfel puteți alege să:
♦ vă creați o rutină care să vă distragă atenția de la ceea ce s-a întâmplat: să ieșiți cu prietenele la teatru, expoziții, filme, să citiți
♦ vă dedicați unui hobby pe care l-ați neglijat
♦ învățați căteva exerciții de relaxare ca să mai eliberați din presiune
♦ zâmbiți mai des
♦ învățați tehnici de coping
♦ vă alăturați unui grup de sprijin pentru femei divorțate
♦ participați la ateliere de dezvoltare personală
Facți tot ceea ce vi se potrivește, la momentul pe care îl considerați dvs ca fiind oportun!
Așa cum spunea una din clientele mele:”Viața nu se termină odata cu divorțul!”

Sursa foto: unica.ro

FEMEILE SI DIVORŢUL – partea a II-a

unica 2.ro
Multe dintre dvs poate ştiu deja cum este să pierzi un prieten apropiat sau o rudă. Insă multe dintre clientele mele spun că separarea este mai dureroasă şi mai greu de gestionat din cauză că partenerul trăieşte şi îşi continuă viaţa, uneori alături de o altă femeie, şi este greu să ignori această realitate.
Separarea este un proces complex și poate implica pierderea:
♦ partenerului şi a echipei parentale
♦ structurii familiei si a rutinei din familie
♦ contactului zilnic cu copiii dvs. dacă ei rămân cu partenerul
♦ casei familiei
♦ prietenilor și a vieţii sociale
♦ sprijinului și aprobarii din partea familiei de origine şi a comunităţii
♦ sensului și identităţii
♦ posibilităţii de a mai avea copii
♦ securităţii financiare
Aceste pierderi sunt deosebit de dificile si le trăiţi la intensitate maximă, dacă:
♦ nu aţi vrut separarea
♦ sunteţi nerealistă şi vă încăpăţânaţi să speraţi că poate vă veţi împăca
♦ vă simţiţi trădată de fostul dvs partener
♦ nu aveţi o rețea de sprijin sau sunteţi acuzată de prieteni că din cauza dvs s-a ajuns la divorţ
♦ vă temeţi de viitor pentru că nu sunteţi obişnuită să trăiţi singură.
În plus, separarea mai înseamnă, de cele mai multe ori, pentru femei şi asumarea responsabilităţii creşterii copiilor.
Separarea este extrem de dificilă şi este normal să experimentaţi emoţii intense de tristeţe, deznădejde, neajutorare, furie etc. Pentru a putea face faţă mai uşor tuturor acestor stări aveţi nevoie de o reţea solidă de sprijin formată din rude, prieteni, colegi. Nu vă închideţi în dvs şi nici nu negaţi emoţiile pe care le trăiţi. Ele fac parte din etapa de vindecare. Dacă însă cu toate eforturile făcute, perioada aceasta de distres tinde să se permanentizeze, apelaţi la un specialist. În acest fel veţi trece peste această etapă din viaţa dvs si nu veţi lăsa să se instaleze depresia într-o formă cronică.

Sursa foto:unica.ro

FEMEILE SI DIVORȚUL

unica.ro

Separarea și divorțul sunt printre cele mai dureroase experiențe pe care le poate avea cineva, fie el bărbat sau femeie. In rândurile de mai jos voi trece în revistă cum reacționează femeile la acest eveniment traumatic. Femeile raportează o gamă largă de sentimente intense în diferite stadii de separare: ♦ sunt speriate de responsabilitatea pentru viitorul lor economic si al copiilor lor; ♦ simt tristețe cu privire la destrămarea unității familiei; ♦ sunt anxioase cu privire la modul în care vor reuși sp facă față angajamentelor la locul de muncă si acasă; ♦ sunt furioase cu privire la sacrificiile pe care le-au făcut în timpul relației/căsniciei punând pe locul doi cariera si interesele personale si rolul de gospodină pe primul loc; ♦ sunt pline de resentimente față de fostul partener; ♦ sunt speriate de noile circumstanțe și de viitor; ♦ sunt îngrijorate că relația cu fostul partener va ramane intr-un conflict deschis pentru totdeauna; ♦ se tem să nu facă aceleași greșeli într-o altă relație. Și lista rămâne deschisă. Toate aceste forme de răspuns, dureroase și stresante, sunt perfect normale. Partea bună este că multe femei care au experimentat aceste sentimente în urma unei separări sau divorț au trecut peste ele, reușind să se echilibreze și să meargă mai departe. Partea mai puțin bună este că au reușit acest lucru în timp, unele cu ajutor specializat, altele singure sau cu ajutorul prietenilor și familiei. Procesul de revenire după un divorț nu este ușor și e nevoie de timp și de angajament ca să reușești. Dar dacă atâtea femei înaintea ta au reușit, cu siguranță vei reuși si tu!

Sursa foto:unica.ro

INAINTE DE INFIDELITATE A FOST…..

divahair.ro

Intr-o relatie de cuplu fidelitatea este un ingredient de baza. Cu toate acestea este gresit sa spunem ca o relatie extraconjugala este motivul despartirii partenerilor. Pana a se ajunge la relatia extra, au existat in cuplu o serie de factori care anuntau ce avea sa urmezem dar care nu au fost luati in serios :

  • Lipsa intimitatii (si vorbim aici de intimidate intelectuala, financiara, sexuala, spiritual, de interese)
  • Comunicare slaba
  • Lipsa unei comunicari afectiva
  • Interese diferite (lectura, filme, sport, modalitati de petrecere atimpului liber etc)
  • Sisteme de valori diferite
  • Nevoi diferite
  • Asteptari diferite de la relatie si de la viata in general.

Asadar, inainte de a se ajunge in punctul critic, in care unul din parteneri are o relatie extraconjugala, si din care este foarte greu sa mai gasesti modalitatea de reconcilire tinand seama ca increderea partenerilor este afectata, cei doi ar trebui sa fie mai atenti la cee ace se intampla, in fiecare zi, in relatia lor. Ruptura nu apare peste noapte, norii de furtuna exista chiar daca alegeti sa credeti ca va vor ocoli.

Atunci cand in relatia voastra intalniti unul sau mai multe din elementele expuse mai sus, nu ezitati sa luati masuri:

  • Vorbiti cu partenerul despre cee a ce se intampla;
  • Nu formulate acuze sau critici la adresa partenerului: expuneti faptele si cum va afecteaza pe voi;
  • Daca aveti copii, nu-i amestecati in disputele voastre: copii nu trebuie sa fie pusi in situatia de a pactiza cu unul din parinti, ei au nevoie de amandoi parintii;
  • Analizati-va sentimentele fata de partener si fiti correct cand faceti acest lucru;
  • Analizati in ce ma masura va doriti sa continuati relatia. Daca intr-adevar vreti sa faceti acest lucru, atunci asumati-va decizia si nu va martirizati;
  • Cautati ajutor specializat in cazul in care simtiti ca nu va outeti descurca singuri (nu este slab cel care merge la terapie, ci dimpotriva el este cel puternic pentru ca stie ca are nevoie de ajutor si il cere, iar pentru asta este nevoie de curaj si determinare)

A da vina doar pe unul din parteneri pentru destramarea unei relatii de cuplu este o greseala. Daca sunteti corecti cu voi insiva si va uitati mai atent la relatia de cuplu, veti vedea si care a fost contributia voastra la instrainare si despartire si astfel fie veti putea remedia  situatia (daca acest lucru este posibil si despartirea nu este definitiva), fie veti sti ce sa nu faceti in viitoarea relatie.

Autor: psih. Florentina Negrescu

Sursa foto: