Mă plimbam zilele trecute prin magazine, aflandu-ma în vacantă, și la un moment dat mi-a fost atrasă atenția de o reclamă mare dintr-un magazin: Shopping is less expensive than therapy! Privind-o am realizat că multă vreme și eu am crezut asta. Acum însă, în urma experiențelor de viață, nu mai gândesc așa și foarte potrivit mi s-ar părea acum să spun că: Maybe shopping is less expensive than therapy, but definitely therapy is more valuable than shopping!
E adevărat că suntem tentați să prețuim mai mult bunurile materiale decât achizițiile noastre de dezvoltare, că societatea ne dă în fiecare zi exemple nenumărate că banii înseamnă totul, dar…Întotdeauna există și un DAR. Dacă vrei să faci ceva pentru tine și copii tăi, atunci investește în creșterea și dezvoltarea ta personală: cu cît vei fi mai încrezător în forțele proprii și vei gândi mai pozitiv, cu atât vei putea fi un părinte mai bun pentru copilul tău. Schimbându-te pe tine, înlocuind acele comportamente dezadaptative (care e adevărat că la un moment dat te-au ferit de durere, dar care acum nu te țin în lpc și-ți blochează dezvoltarea), devii un exemplu de urmat pentru copilul tău. Fii, mai întâi tu, așa cum îți dorești să devină copilul tău când va fi adult! Copiii, fie că ne place sau nu, sunt oglinda părinților și a mediului în care se dezvoltă. Asigurându-le un mediu familial cald, securizant, valorizant si responsabil le asigurăm condițiile unei dezvolatări armonioase și echilibrate, cu valori solide.
Știu că în România nu există această cultură a mersului la un specialist (fie el consultant psihologic sau psihoterapeut) atunci când ne simțim depășiți de probleme. Ne gândim că vom găsi pe cineva (din familie, un prieten, un coleg, un vecin) care să ne dea un sfat. Însă nu de sfaturi avem nevoie: dacă nu vezi nu ai nevoie de cineva care să te ia de mână și să-ți spună în fiecare moment cum și pe unde să pășești pentru că în felul acesta nu vei învăța niciodată să mergi singur, ci doar vei deveni dependent de cel care te ghidează. Iar terapia înseamnă mai mult de atât. Este, în primul rând, contactul cu sine, cu temerile sau greutățile pe care de multe ori le ignorăm sau, și mai rău, le negăm, pentru că este prea dureros să stăm față în față cu ele. Ignorarea lor, însă, nu ne ajută prea mult pentru că ele nu dispar, doar ies din orizontul nostru conștient pentru o vreme și reapar atunci când ne așteptăm mai puțin, uneori în cele mai nepotrivite momente. Așa se întamplă că ajungem să avem reacții disproporționate în fața unor evenimente nesemnificative și vis a vis de persoane dragi și importante pentru noi. De aici și până la apariția unor disfuncționalități în relașia de cuplu, în relația părinte-copil, nu este decât un mic pas. A învăța să gestionăm adecvat aceste situații nu poate să fie decât un câștig pentru fiecare dintre noi, iar psihologii sunt oamni special antrenați (ani si ani de cursuri, traininguri, etc) să ne ajute. Și nu spun asta ,așa cum poate mulți se vor grăbi să mă acuze, din perspectiva psihologului, ci a clientului, a omului obișnuit, care acum mulți ani în urmă a căutat, la rândul lui, sprijin în terapie. Și l-a găsit!
Consiliere si psihoterapie 