Cărți, cărți, cărți…

Îmi plac cărțile. Am o relație specială cu ele, aș spune chiar că este o relație de dependență. Sunt cărți pe care le citesc pe nerăsuflate cum se spune și pentru care nu dorm noaptea pentru că nu le pot lăsa din mână. Și îmi plac cărțile pe suport de hârtie; citesc și cărți digitale, dar îmi place să țin cartea în mână, să subliniez pasajele care rezonează cu mine sau care îmi oferă informații prețioase (depinde de tipul de carte citită). Prin intermediul cărților iau contact cu lumea autorului, am acees la trăiri și emoții ale acestuia, iar ele la rândul lor îmi provoacă mie trăiri și emoții personale. Mă regăsesc uneori printre rândurile unei cărți și am sentimentul de apropiere cu autorul. Personajele sunt prelungiri ale lumii interioare a celui care scrie, se întrupează din gândurile și emoțiile lui, și ajung să aibă o viață proprie pe care o dezvăluie celui ce citește. O carte bună mă face fericită, mă apropie de mine și-mi dă sentimentul de bine. Sunt cărți pe care le ador și cărți pe care le las din mână după câteva pagini. Cărțile sunt precum oamenii, au o viață a lor pe care o dezvăluie oricui le citește. Dar, așa cum nu rezonez cu toți oamenii, la fel se întâmplă și cu cărțile. Acum mai mulți ani când începeam o carte o citeam până la capăt, chiar dacă nu-mi plăcea. Mi se părea că nu pot să nu o termin, că am datoria să citesc tot. Am renunțat la acest obicei și asta îmi dă un sentiment de lejeritate și de apropiere mai mare de cărți: le citesc până la sfârșit doar pe cele care îmi plac. La fel fac și cu oamenii. Mi-i fac prieteni doar pe cei care îmi plac, restul rămân cunoștințe ocazionale sau poate nici atât. Mă înconjor doar de cărți și oameni frumoși, care îmi fac viața mai plină de sens și mai colorată!

Publicitate

Relațiile bune ne mențin sănătoși și ne fac mai fericiți

Relațiile bune ne mențin sănătoși și ne fac mai fericiți, cel puṭin asta rezultă dintr-un studiu efectuat de Harvard University.

În ziua de astăzi, tot mai mulți oameni sunt angrenați într-o viață care le lasă foarte puțin timp liber. Pe locul întâi vine serviciul! Cel mai mult timp este petrecut la locul de muncă. Uneori, datorită caracterului muncii, nici când pleacă de la serviciu oamenii nu sunt total stăpâni pe timpul lor: ceva ce trebuie terminat într-un anumit interval de timp, urgențe, lucrări care apar în plus față de cele obișnuite etc. Astfel, problemele de la serviciu sunt aduse acasă și timpul liber devine din ce în ce mai puțin.

Apoi urmează obligațiile familiale, mai ales pentru femei care, pe langă job, trebuie să se ocupe și de copii, dacă există, sau de alte treburi casnice inevitabile. Din nou, timpul liber este pus în stand-by.

Veți spune, bine, dar există week-endul! Da, dar și acesta este uneori acaparat de serviciu sau de toate restanțele care s-au adunat în timpul săptămânii. Și iată că viața unui om se poate reduce la serviciu și casă, fără timp pentru el, sau și mai rău, atunci când există timp nu este petrecut într-un mod care să-i asigure o stare de bine. Mulți confundă nevoia de împlinire personală cu dorința de a avea (bani, haine, mașini, case) și scapă din vedere faptul că golul care îi mână către toate astea nu poate fi umplut niciodată în acest fel. Foarte puțini sunt cei care se opresc să stea de vorbă cu ei, să analizeze care sunt nevoile lor și nu dorințele care trebuie îndeplinite și care de foarte multe ori sunt dictate de o societate devenită foarte comercială. În goana pentru realizarea dorințelor, oamenii se pierd pe ei, pe cei dragi, uită să mai aibă relații de calitate cu ceilalți.

A fi înseamnă a trăi conștient, a-ți valorifica la maximum potențialul și resursele de care dispui, în scopul de a-ți fi bine așa cum ești tu cu adevărat. Pentru ca să-ți fie bine, trebuie să renunți la vanități, la ură, la invidie, la răzbunare și alte lucruri care te țin ancorat într-o stare de rău continuă. Dacă tu nu ești bine cu tine, cu cel care ești, atunci nu poți avea relații de calitate cu ceilalți. Ceva din nefericirea ta se va transmite în orice relație, nemulțumirea ta va fi o piedică în orice relație, îl va împovăra pe celălat și îl va face să vrea să iasă dintr-o relație care nu ese ok pentru el. Starea interioară a fiecăruia se transpune în relație sub forma interacțiunilor cu celălat și, astfel, determină o reacție la celălalt capăt de relație care, de cele mai multe ori, este exact opusul a ceea ce ne dorim. În consecință, îmbunătățirea unei relații începe cu dezvoltarea personală: fără ca fiecare să aibă o stare de bine și să fie în acord cu el însuși nu se pot clădi relații sănătoase care să reziste în timp.

Setarea de limite și încrederea în sine

Multi consideră că a pune limite este egal cu o limitare de sine, ceea ce este complet greșit. De fapt, a stabili limite în viața personală și profesională este foarte important. In acest mod iți întăresti încrederea în sine deoarece a stabili limite înseamnă, în primul rând, să faci o analiza serioasă și apoi să iei niște decizii. Cei mai mulți tocmai acest lucru nu-l fac, preferând să amâne laurea deciziilor știind că atunci când faci o alegere trebuie să ți-o și asumi

 

Nimeni nu poate face totul și de aceea tocmai fixarea unor limite te va ajuta să-ți prioritizezi acțiunile și lucrurile din viața personală astfel încât să faci tocmai acele lucruri care cu adevărat contează si fac o diferență în oricare din domeniile vieții tale. Când folosești limite ești mai conștient de oportunitățile pe care ți le oferă viața și ai posibilitatea să evoluezi deorece, așa cum spuneam, ești constrâns să iei decizii și deci să faci analize riguroase înainte.

Limitele te ajută să:

• Eimini din viața ta tot ceea ce te ține în loc, tot ceea ce nu-ți aduce niciun plus ci doar îți consumă enegia;
• Devii mai încrezător în forțele proprii și să nu te mai bazezi pe alții în luarea hotărîrilor;
• Gestionezi mai bine tmpul și astfel să gasești timp și pentru tine;

Limitele sunt nu numai în relația cu ceilalți, dar și în relația cu tine insuți. Și trebuie să fii determinat și consecvent in ceea ce te privește.

Ca orice activitate nouă și stabilirea și impunerea de limite este un proces ce trebuie învățat și apoi exersat cu consecvență până se transformă din ceva neobisnuit în ceva obișnuit, automat. Cea mai simplă abordare este să pornești de la analiza a ceea ce este important pentru tine și întrebarea cheie este ”Dacă acum ai avea o baghetă magică ce ți-ar permite să obții ceea ce vrei, ce ai cere?” Pentru a-ți răspunde la această întrebare vei fi nevoit să-ți conștientizezi nevoile, sistemul de valori, credințele limitative care te țin în loc, resursele de care dispui, cum le poți folosi,precum si modul în care te va afecta schimbarea pe care ți-o dorești. Dupa ce faci o listă cu toate răspunsurile vei putea face un plan concret pentru a obține ceea ce ți-ai propus. Limitele te vor ajuta să nu deviezi de la drum și în acelși timp vor fi cele care te vor ajuta să elimini toate lucrurile în plus și ocolișurile inutile. Vei fi astfel focusat pe ceea ce este important pentru atingerea obiectivului și vei elimina tot ceea ce este neesențial.

Nu spun ca este ușor, nu, din contră, este un proces anevoios: vei întîmpina rezistențe, din partea ta și a celor din jur , vei înainta poate cu viteza melcului, vei avea momente în care îți vei dori să renunți, însă vei merge mai departe pentru că daca îți dorești cu adevărat ceva numai așa vei putea obține.

Drumul către noi înșine

În fiecare dimineață soarele răsare și încălzește planeta cu razele lui. În fiecare dimineață ne trezim cu certitudinea că soarele este acolo, pe cer, și că, indiferent ce s-ar întampla, nu va lipsi de la ”apel”. La fel, cand eram copii aveam certitudinea că vom trăi veșnic, că mama, tata și alte persoane dragi nouă nu vor îmbătrâni niciodată, că lucrurile frumoase nu se termină și că noi suntem centrul universului. Însă, pe măsură ce am crescut am devenit mai conștienți de realitatea din jur și de legile care o guvernează. Am învățat că lucrurile nu durează la nesfârșit, că oamenii se schimbă, îmbătrânesc, mor sau pur și simplu dispar din viața noastră, că noi nu suntem cei mai importanți oameni de pe pământ și că nimic nu se obține fără efort. Încet-încet, ne-a copleșit viața cu al ei șir de evenimente și odata cu asta am uitat să ne păstrăm acea seninătate pe care am avut-o copii fiind, acel surâs de bucurie la vederea cuiva drag, acei fluturași în stomac la obținerea a ceva ce ne-am dorit demult. Dar,  pentru că întotdeauna există un dar, toate aceste lucruri nu au dispărut, ci sunt doar date la o parte din sfera noastră de conștiență din cauza vieții trepidante pe care o ducem. Și nu există bucurie mai mare decît atunci când le redescoperim și le readucem la viață, pentru a da culoare și sens existenței, regăsindu-ne drumul către noi înșine. Și astfel, din acel moment, în fiecare dimineață soarele răsare, iar noi ne trezim și-i zâmbim cu subînțeles!