Arhive etichetă | copil

Viata este plina de magie, depinde de noi sa o vedem. Cand eram copii orice parea posibil si nimic nu ni se parea neadevarat: zmeii erau invinsi, vrajitoarele nu mai aveau nicio putere, binele invingea raul prin orice mijloace, oricat de neverosimile erau. In viata de adult magia se disipeaza, se stinge sub povara greutatilor si rutinei zilnice, uitam sa zambim, uitam sa privim in jur, uitam sa … traim. Ne pierdem in agitatia de fiecare zi si uitam ca timpul, cel mai pretios lucru din viata noastra, nu se opreste si nu asteapta ca noi sa fim pregatiti pentru a ne trai viata. Unii oameni nu traiesc niciodata pentru ca nu-si acorda acel ragaz pentru ei; poate ca ei sunt fericiti in felul lor, poate ca niciodata nu s-au gandit ca viata inseamna si altceva decat munca si rutina. Dar tu, tu ce faci cu viata ta? O traiesti sau te traieste ea pe tine?

Publicitate

Fericirea

A da și a primi înseamnă fericirea și dacă suntem norocoși știm să ne bucurăm de ea. Însă, cei mai mulți dintre noi, suntem învațați doar să dăm nu să și primim. De fapt, știm să primim critici, etichete care se lipesc de noi și le caram în spate toată viața cu acea dezinvoltură pe care ți-o dă obișnuința.

Dacă, atunci când eram mici, ni s-a spus și repetat că nu suntem buni de nimic, că se va așlege praful de noi, că semănăm cu x sau y (personaje negative din familie,  cum să fim la vârsta adultă altfel decât am fost învățați să ne privim de cei care ne-au fost cel mai aproape în anii formării noastre? Poate că nu au facut-o cu rea intenție, pentru că refuz să cred că un părinte poate gândi ceva rău despre copilul său, însă modul în care au spus-o și ne-au repetat-o ne-au făcut să credem că noi chiar suntem așa cum ne vedeau ei.  Si desi acum suntem adulți, tot mai cărăm în spinare sacii plini cu lucruri care nu ne aparțin. Atunci când cineva ne face un compliment  o voce interioară ne face să nu ne simțim confortabil și ne aduce aminte că nu merităm, că celelalt își va da seama până la urmă că suntem niște impostori. Da, suntem niste impostori, dar nu așa cum credem noi, ci pentru că ne-am însușit caracteristici care nu ne aparțin , pentru că ne considerăm a fi altceva decât  suntem cu adevărat, pentru că adulți fiind continuăm să ne vedem prin ochii de copil neajutorat  care am fost cîndva. A venit timpul să învățăm  să primim, să ne bucurăm de ceea ce alții ne dăruiesc cu sinceritate și să ne vedem așa cum suntem noi de fapt; buni, serioși, cu realizări și împliniri. De azi  înainte, haideți să ne uităm în oglinda sufletului ți să scoatem la lumină tot ceea ce a stat până acum în umbra. Iar tot ceea ce nu ne aparține să returnăm celor care ni l-au dat pentru că nu este al nostru și pentru că nu ne definește.