Controlul și frica

Această galerie conține 1 fotografie.

Această galerie conține 1 fotografie.

Dimineti

Cărțile și viața

• 

Unele cărți lasă urme în viața ta. În ele te regăsești atât de bine printre cuvintele pe care le citești încât uiți că de fapt nu e despre tine. Altele te înghesuie într-un colț, cu spatele la perete și îți trântesc în fața o oglindă și oricât te-ai feri nu ai cum sa te sustragi, trebuie sa te uiți la tine. Altele scot la iveală temer, îndoieli, întrebări la care ți-a fost frică să răspunzi. Sunt cărți care îți spun ceva despre tine, unele mai mult decât altele. O carte îți poate oferi, uneori, răspunsul la o întrebare și poate naște ea însăși întrebări pe care nu ai avut timp sau curaj să ți le pui. Citesc acum o astfel de carte și răspunsurile pe care mi le dă nasc întrebări ale căror răspunsuri le bănuiam încă de ceva vreme, dar nu am avut niciodată curajul de a le recunoaște. Este o minunată invitație la a privi viața dintr-o altă perspectivă și de hotărâ ce faci de acum încolo!

Publicitate

Ni se pare adesea că ceea ce facem nu este important sau că nu facem bine ceea ce facem. Și atunci ne judecăm, ne punem etichete de genul”nu sunt in stare”, ”nu pot” sau ”nu stiu” fară să realizăm că de fapt ele nu ne aparțin. Sunt lucruri pe care le-am auzit de atâtea ori în trecut, spuse uneori poate nu cu rea intenție, dar noi le-am asimilat și integrat ca fiind parte din noi. Și astfel am ajuns la vârsta adultă să credem că într-adevăr așa suntem, să căutăm și să bifăm numai situațiile care ne validează etichetele, trecându-le cu vederea pe cele care le infirmă. Ne-am obișnuit să vedem cu ușurință tot ceea ce nu merge și să considerăm normal și fără importanță când ceva merge bine. Dacă și ție ți se intâmplă asta când vei face o schimbare în modul de a te vedea și a percepe evenimentele din viața ta?

Schimbare

De câte ori nu ai hotărât să faci ceva, să schimbi ceva și desi îți doreai nu ai reușit. De câte ori nu ai avut următorul dialog interior: ”Imi doresc schimbarea și cu toate astea nu fac nimic. În fiecare zi îmi propun: De mâine voi face cutare și cutare lucru! Si tot amân acest moment. Sau mă apuc să fac ce îmi propun și mă țin e doar o perioadă limittă de timp. După aceea intervine ceva și o zi sar peste a face și de aici pornește efectul bulgărelui de zăpadă. Îmi zic : Astăzi nu am putut face ce aveam de facut, o să recuperez mâine și pentru azi!” Si de fapt, nici mâine nu faci și se ajunge să fie restante prea multe zile și atunci nu mai faci nimic.

O alternativă sănătoasă ar fi să nu renunți, să te apuci din punctul în care ai întrerupt, să nu-ți mai impui să recuperezi, ci doar să mergi mai departe. Dacă pe parcurs se dovedește că poți recupera ceea ce nu ai facut este ideal, dacă nu, important este să termini și să-ți îndeplineți obiectivul. Altfel, nu faci altceva decât să-ți întărești convingerea că nu poți face, că este prea greu, că nu ești în stare și ajungi să validezi un comportament pe care ai vrea să-l schimbi..

Cui nu-i place lumina, lumina oglindită pe luciul apei, sau odihnindu-se pe vărfurile ninse ale munților, sau lumina jucăușă ce se ascunde și apare prin frunzișul copacilor?! Sau aceea imagine relaxantă de la malul marii, într-o zi cu soare, cu lumina dansând pe valuri? Este atâta liniște când privești lumina, dar în același timp nu poți să nu te înfiori gândindu-te la forța ei. Lumina este viață, este energie, este curgere, este timp! Și cu toate astea, și ea, atotputernica lumină nu este veșnică. În fiecare zi își recunoaște înfrângerea și-și trăiește propria moarte, pentru ca a doua zi să se nască din nou și din nou, într-o ordine prestabilită și imuabilă. Privind-o în dansul acesta veșnic nu poți să nu te gândești că, de fapt, supremația nu o are puterea ci echilibrul!

Inima vs minte

‘Intr-o relație, ce este mai important, creierul sau inima? m-a întrebat o clientă. De fiecare dată când am ales cu inima am suferit, dar nici când am ascultat de minte nu a fost mai bine.’ Draga mea, ascultă-ți inima ori de câte ori poți, dar cu măsură. Uneori, mintea ne joacă feste, găsește justificări, caută confirmări, face raționamente. Dar și inima vrea să-și impună supremația, ne îndeamnă să trecem cu vederea lucruri care ne deranjează, ne ține prinși într-o buclă din care ieșim cu greu, vrea să vadă așteptările noastre devenind nepărat realitate. Asistăm la o ”întrecere” între inimă și minte, iar noi suntem prinsi în mijlocul ei. Cred că soluția ideală este să găsești un echilibru între inimă și minte, să nu renunți la una în favoarea celeilalte, ci să cauți întotdeauna acele căi prin care tu să fii bine, să faci tot ceea ce ține de tine pentru tine, pentru celălalt și pentru relație. Niciodată să nu pui mai mult într-o parte și întotdeauna să știi ce vrei. Când știi ce vrei poți acționa și face ceea ce depinde de tine; ceea ce nu ține de tine nu este în puterea ta și a încerca să schimbi este ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt. Să ai în vedere doar ”Ce pot face eu?” și nu ”Celălalt trebuie să …”. Făcând tu ceva la capătul tău de relație, într-un echilibru între ceea ce inima ta vrea și mintea ta te ghidează, se schimbă relația și vei determina o schimbare și la celălalt capăt, iar celălalt va face și el o schimbare, sau nu. Dar tu vei ști că ai făcut tot ce ținea de tine. Relația este precum un dans în doi, fiecare își adaptează ritmul în funcție de melodie și de celălalt, până se ajunge la armonie. Inima spune da, mintea spune adesea nu, dar între aceste două există o infinitate de posibilități din care tu poți alege.

Sursa foto:qbebe.ro

Muzica

Imi place sa ascult muzica atunci cand lucrez: un fond sonor discret care sa-ti mangaie simturile si sa te ajute sa intri in contact cu tine. Studiile au aratat ca muzica are valoare terapeutica, insa pentru mine muzica este mult mai mult. Am melodii care sunt precum fotografiile, sunt asociate cu locuri, persoane, evenimente si de fiecare data cand le ascult retraiesc emotiile de atunci. Unele sunt legate de emotii placute, altele nu. De fapt, daca stau si ma gandesc creierul meu a retinut doar asocierile placute. Nu-mi aduc aminte de nicio melodie pe care sa o asociez cu ceva neplacut. Pentru mine muzica este lumina si energie, ma ajuta sa ma concentrez, sa ma transpun intr-o stare buna si sa fiu astfel capabila sa le spun celor de langa mjne cat de importanti sunt pentru mine si cat de mult inseamna prezenta lor in viata mea. Muzica ma ajuta sa fiu in contact cu emotiile, imi limpezeste gandurile si ma apara de impulsivitate. Legatura mea cu muzica a fost din totdeauna speciala si asa va ramane. Pentru tine ce inseamna muzica?

Masti

Ciripitul vesel al vrabiuțelor mă însoțește în ritualul de fiecare dimineață facând mai plăcut timpul în care îmi beau cafeaua și citesc ultimele știri. Le privesc cum se foiesc voioase prin iarbă sau prin copaci. Nu stau decît atunci când ciripesc și fac asta cu toată seriozitatea de care sunt în stare. Privit din afară totul pare o agitație continuă și totuși atât de plină de calm și armonie. Oare cum reușesc? Este întrebarea pe care mi-o pun de fiecare dată când le privesc. Răspunsul este mai simplu decât aș vrea să recunosc: sunt autentice, nu se ascund în spatele aparențelor, dacă sunt vesele ciripitul lor e vesel, dacă sunt agitate sau supărate, cirirpitul lor exprimă acest lucru. Păsările nu poartă măști. In schimb noi, oamenii, purtăm o mulțime de măști pe care le schimbăm între ele în funcție de cum vrem să fim percepuți de ceilalți. Vrem să părem buni, veseli, fericiți, chiar dacă în suflet amărăciunea și nemulțumirea sapă și lasă urme; urmele lor nu le lăsăm să transpară în afară, doar măștile sunt cele pe care le arătăm celorlalți. Suntem atât de atașați de ele încât am uitat cum este să fii autentic și ne sperie ideea că ceilalți ne-ar putea vedea așa cum suntem. Lumea virtuală a rețelelor de socializare reprezintă o realitate atât de tristă: o masă de oameni care zâmbesc și-și afișează fericirea în timp ce în interior sufletul plânge. Oare când vom învăța de la păsări să fim autentici, să ne dăm măștile jos și să-i lăsăm pe ceilalți să ne cunoască cu adevărat?