FEMEILE ȘI DIVORȚUL – partea a III-a

Separarea sau divorțul rareori se desfășoară lin, de cele mai multe ori procesul este unul cu suișuri și coborâșuri. Odata cu separarea, la pachet, pot veni sentimente de pierdere și durere, de amorțeală afectivă și chiar furie. Impactul emoșional al divorțului va testa puterea dvs de a face față și capacitatea de a avea grijă, în mod corespunzător, de propriile nevoi. Și mai ales trebuie să fiți pregătită să vă confruntați, în perioada imediat următoare divorțului, cu tot felul de ”decalnșatori” ce vor readuce în prim plan amintiri si sentimente ce pot fi greu de gestionat.
Întrebarea cu care multe femei se confruntă, pe langă ”De ce mie?, este: ”Cum ar trebui să mă simt? ” Răspunsul, pe care îl pot da, este că nu există un tipar universal valabil și nu există reguli referitoare la ceea ce ar trebui să simtă o femeie în momentul separării; fiecare reacționează în modul care îi este caracteristic. Important este să vă dați voie să simțiți, să nu negați emoțiile și să nu considerați că a plânge, a fi furioasă, speriată sau tristă sunt moduri inadecvate de comportament în această situație. Presiunea exterioară, de a trece peste cele întâmplate și a vedea partea bună a lucrurilor, este mare, mai ales dacă cei din anturaj, bine intenționați de altfel, vă spun lucruri de genul : ”Bine că ai terminat cu el, era un neisprăvit care nu te merita!” sau ”Acum vei putea să-ți găsești pe cineva mai bun!” etc. Nu lasați pe nimeni să vă spună ce ar trebui să simțiți! Puteți face cateva lucruri care vă vor ajuta să treceți, nu mai ușor ci doar să treceți, peste această perioadă din viața dvs. Astfel puteți alege să:
♦ vă creați o rutină care să vă distragă atenția de la ceea ce s-a întâmplat: să ieșiți cu prietenele la teatru, expoziții, filme, să citiți
♦ vă dedicați unui hobby pe care l-ați neglijat
♦ învățați căteva exerciții de relaxare ca să mai eliberați din presiune
♦ zâmbiți mai des
♦ învățați tehnici de coping
♦ vă alăturați unui grup de sprijin pentru femei divorțate
♦ participați la ateliere de dezvoltare personală
Facți tot ceea ce vi se potrivește, la momentul pe care îl considerați dvs ca fiind oportun!
Așa cum spunea una din clientele mele:”Viața nu se termină odata cu divorțul!”

Sursa foto: unica.ro

Publicitate

FEMEILE SI DIVORŢUL – partea a II-a

Multe dintre dvs poate ştiu deja cum este să pierzi un prieten apropiat sau o rudă. Insă multe dintre clientele mele spun că separarea este mai dureroasă şi mai greu de gestionat din cauză că partenerul trăieşte şi îşi continuă viaţa, uneori alături de o altă femeie, şi este greu să ignori această realitate.
Separarea este un proces complex și poate implica pierderea:
♦ partenerului şi a echipei parentale
♦ structurii familiei si a rutinei din familie
♦ contactului zilnic cu copiii dvs. dacă ei rămân cu partenerul
♦ casei familiei
♦ prietenilor și a vieţii sociale
♦ sprijinului și aprobarii din partea familiei de origine şi a comunităţii
♦ sensului și identităţii
♦ posibilităţii de a mai avea copii
♦ securităţii financiare
Aceste pierderi sunt deosebit de dificile si le trăiţi la intensitate maximă, dacă:
♦ nu aţi vrut separarea
♦ sunteţi nerealistă şi vă încăpăţânaţi să speraţi că poate vă veţi împăca
♦ vă simţiţi trădată de fostul dvs partener
♦ nu aveţi o rețea de sprijin sau sunteţi acuzată de prieteni că din cauza dvs s-a ajuns la divorţ
♦ vă temeţi de viitor pentru că nu sunteţi obişnuită să trăiţi singură.
În plus, separarea mai înseamnă, de cele mai multe ori, pentru femei şi asumarea responsabilităţii creşterii copiilor.
Separarea este extrem de dificilă şi este normal să experimentaţi emoţii intense de tristeţe, deznădejde, neajutorare, furie etc. Pentru a putea face faţă mai uşor tuturor acestor stări aveţi nevoie de o reţea solidă de sprijin formată din rude, prieteni, colegi. Nu vă închideţi în dvs şi nici nu negaţi emoţiile pe care le trăiţi. Ele fac parte din etapa de vindecare. Dacă însă cu toate eforturile făcute, perioada aceasta de distres tinde să se permanentizeze, apelaţi la un specialist. În acest fel veţi trece peste această etapă din viaţa dvs si nu veţi lăsa să se instaleze depresia într-o formă cronică.

Sursa foto:unica.ro

FEMEILE SI DIVORȚUL

Separarea și divorțul sunt printre cele mai dureroase experiențe pe care le poate avea cineva, fie el bărbat sau femeie. In rândurile de mai jos voi trece în revistă cum reacționează femeile la acest eveniment traumatic. Femeile raportează o gamă largă de sentimente intense în diferite stadii de separare: ♦ sunt speriate de responsabilitatea pentru viitorul lor economic si al copiilor lor; ♦ simt tristețe cu privire la destrămarea unității familiei; ♦ sunt anxioase cu privire la modul în care vor reuși sp facă față angajamentelor la locul de muncă si acasă; ♦ sunt furioase cu privire la sacrificiile pe care le-au făcut în timpul relației/căsniciei punând pe locul doi cariera si interesele personale si rolul de gospodină pe primul loc; ♦ sunt pline de resentimente față de fostul partener; ♦ sunt speriate de noile circumstanțe și de viitor; ♦ sunt îngrijorate că relația cu fostul partener va ramane intr-un conflict deschis pentru totdeauna; ♦ se tem să nu facă aceleași greșeli într-o altă relație. Și lista rămâne deschisă. Toate aceste forme de răspuns, dureroase și stresante, sunt perfect normale. Partea bună este că multe femei care au experimentat aceste sentimente în urma unei separări sau divorț au trecut peste ele, reușind să se echilibreze și să meargă mai departe. Partea mai puțin bună este că au reușit acest lucru în timp, unele cu ajutor specializat, altele singure sau cu ajutorul prietenilor și familiei. Procesul de revenire după un divorț nu este ușor și e nevoie de timp și de angajament ca să reușești. Dar dacă atâtea femei înaintea ta au reușit, cu siguranță vei reuși si tu!

Sursa foto:unica.ro

INAINTE DE INFIDELITATE A FOST…..

Intr-o relatie de cuplu fidelitatea este un ingredient de baza. Cu toate acestea este gresit sa spunem ca o relatie extraconjugala este motivul despartirii partenerilor. Pana a se ajunge la relatia extra, au existat in cuplu o serie de factori care anuntau ce avea sa urmezem dar care nu au fost luati in serios :

• Lipsa intimitatii (si vorbim aici de intimidate intelectuala, financiara, sexuala, spiritual, de interese)
• Comunicare slaba
• Lipsa unei comunicari afectiva
• Interese diferite (lectura, filme, sport, modalitati de petrecere atimpului liber etc)
• Sisteme de valori diferite
• Nevoi diferite
• Asteptari diferite de la relatie si de la viata in general.

Asadar, inainte de a se ajunge in punctul critic, in care unul din parteneri are o relatie extraconjugala, si din care este foarte greu sa mai gasesti modalitatea de reconcilire tinand seama ca increderea partenerilor este afectata, cei doi ar trebui sa fie mai atenti la cee ace se intampla, in fiecare zi, in relatia lor. Ruptura nu apare peste noapte, norii de furtuna exista chiar daca alegeti sa credeti ca va vor ocoli.

Atunci cand in relatia voastra intalniti unul sau mai multe din elementele expuse mai sus, nu ezitati sa luati masuri:

• Vorbiti cu partenerul despre cee a ce se intampla;
• Nu formulate acuze sau critici la adresa partenerului: expuneti faptele si cum va afecteaza pe voi;
• Daca aveti copii, nu-i amestecati in disputele voastre: copii nu trebuie sa fie pusi in situatia de a pactiza cu unul din parinti, ei au nevoie de amandoi parintii;
• Analizati-va sentimentele fata de partener si fiti correct cand faceti acest lucru;
• Analizati in ce ma masura va doriti sa continuati relatia. Daca intr-adevar vreti sa faceti acest lucru, atunci asumati-va decizia si nu va martirizati;
• Cautati ajutor specializat in cazul in care simtiti ca nu va outeti descurca singuri (nu este slab cel care merge la terapie, ci dimpotriva el este cel puternic pentru ca stie ca are nevoie de ajutor si il cere, iar pentru asta este nevoie de curaj si determinare)

A da vina doar pe unul din parteneri pentru destramarea unei relatii de cuplu este o greseala. Daca sunteti corecti cu voi insiva si va uitati mai atent la relatia de cuplu, veti vedea si care a fost contributia voastra la instrainare si despartire si astfel fie veti putea remedia  situatia (daca acest lucru este posibil si despartirea nu este definitiva), fie veti sti ce sa nu faceti in viitoarea relatie.

Autor: psih. Florentina Negrescu

Sursa foto:

Copilul si divortul

Prin natura sa, copilul este egocentric si nu poate intelege o situatie decat daca o raporteaza la el. Astfel, in cazul unui divort, el va interpreta ca fiind el insusi motivul despartirii parintilor sai: “Pleci pentru ca nu sunt cuminte? Va certati din cauza notelor mele mici de la scoala?” Si chiar daca nu exprima aceste ingrijorari, trebuie sa tineti seama de ele pentru ca ele exista si are nevoie sa auda de la parinti ca nu el este vinovat de despartirea lor.

Are nevoie sa i se spuna ca amandoi il iubiti si nimic nu se va schimba in privinta aceasta. In acest mod, el se va simti iubit si protejat si va sti ca are locul sau in inima voastra pe care nu i-l va lua nimeni.

Copilul are nevoie sa-si exprime sentimentele: furia, suferinta fata de o situatie pe care nu  a ales-o, pe care nu o poate controla si in fata careia se simte neputincios. Daca va iubiti copilul, atunci trebuie sa-I intelegeti si sa-i acceptati imbufnarile, lacrimile, tacerile sau rabufnirile. Acceptandu-i suferinta ii oferiti posibilitatea de a o depasi. Nu trebuie sa o negati niciodata, pentru ca ea exista si este reala.

Cand va intelege despre ce este vorba, ca mama si tata nu mai vor si nu mai pot sa stea impreuna, va incepe sa-si puna intrebari de ordin practic legate de viata lui: “Eu cine o sa stau? Si cand o sa-l vad pe celalalt? Si cine o sa ma mai ajute la lectii?”. Cu rabdare si iubire, trebuie sa-i oferiti toate lamuririle de care are nevoie si nu uitati ca un copil cu cat e mai mic cu atat are nevoie de raspunsuri clare pentru ca pentru el casa si familia sunt foarte importante.  Din aceasta cauza, ar fi de dorit, ca macar in perioada de criza imediat urmatoare despartirii, sa nu se schimbe prea mult mediul in care traieste pastrand, pe cat posbil, rutina, obiceiurile si locul unde traieste.

sursa foto: jurnalul.ro

Sa ramanem impreuna de dragul copiilor?

Sa-ti feresti copii de suferintele divortului poate fi un sacrificiu sau o scuza folosita de cuplul parental, pe care copiii le vor plati scump mai tarziu. Cum stau lucrurile de fapt? Dificultatea, cand nimic nu-i mai leaga pe  cei doi soti si raman impreuna numai pentru copii, le transfera povara lor copiilor si acestia vor avea  o datorie prea mare fata de parintii lor. O astfel de decizie creeaza copii sacrificati si culpabilizati. Ea poate fi functionala numai daca parintii isi asuma in totalitate aceasta decizie si nu se victimizeaza.

Atunci cand se produce divortul si cuplul parental nu mai exista, nimic nu-i impiedica pe cei doi sa-si imparta coparentalitatea, bazata pe stima si incredere. Astfel, amandoii vor continua sa se implice in viata copiilor. Dar pentru o  coparentalitate de success trebuie ca fiecare sa respecte regula urmatoare: emotiile negative si  sentimentele de tradare sau furie fata de fostul(fosta) sa nu le exprime de fata cu copiii; sa aiba deci puterea de a se gandi mai intai la binele copiilor!

In momentele traumatice, asa cum este un divort, copii au nevoie sa se simta securizati, au nevoie de dragostea si protectia ambilor parinti, au nevoie sa stie ca acestia ii vor iubi si sprijni in continuare. Aceste nevoi sunt mai pregnante la copiii foarte mici, la cei cu varste intre 4 si 6 ani si la adolescenti. Pentru acestia, criza unui divort este mai greu de gestionat, deoarece in aceaste perioade copili au nevoie de repere stabile in viata lor pentru ca altfel se simt amenintati. Cu toate acestea, pentru copii, un divort este de preferat unei convietuiri conflictuale, in care doi parinti ce nu se mai iubesc se cearta si se plang continuu unul de celalalt.

Sursa foto: itsybitsy.ro

Ce să le spunem copiilor când hotărâm să divorțăm

Oricât de dificil ar fi pentru  cei doi adulți să facă față durerii și stresului unui divorț, atunci când sunt și copii la mijloc, ei trebuie să găsească puterea de a trece peste durerea lor și să-i ajute copii să înteleagă ce se petrece și, de asemenea, să găsească tonul și momentul potrivit pentru a le da explicații referitoare la ceea ce se întâmplă. Explicațiile trebuie să fie potrvite vârstei lor pentru ca ei să le poată ”digera”.

1.Spuneți-le adevărul!
Copiii trebuie să știe că veți divorța  și că acest lucru este ireversibil. Nu trebuie să intrați în amănunte legate de motivele divorțului, dar trebuie să le subliniați faptul că nu există cale de întoarcere; de exemplu spuneți-le ceva simplu ”Eu și cu tatăl vostru nu ne mai întelegem și am hotarât să divorțăm!”. În același timp nu uitați să îi asigurați de dragostea dvs pentru ei și de faptul că veți rămâne întotdeauna părinții lor chiar dacă nu veți mai fi împreună.

2. Avertizați-i asupra schimbărilor!
Copii trebuie să știe că viața lor, așa cum o știau ei, se va schimba. Vor interveni schimbări în ceea ce privește familia, unul din părinți nu va mai locui cu ei, poate că vor fi nevoiți să se mute într-o altă locuință, să schimbe școala etc. Este important pentru ei să le anticipați întrebările și îngrijorările și să le spuneți de toate aceste schimbări și că veți găsi soluții împreună pentru orice situație ce ar putea interveni.

3. Spuneți-le că îi iubiți!
Chiar dacă vi se pare că nu este necesar să le spuneți cât îi iubiți, că acest lucru este evident, pentru ei înseamnă foarte mult să o audă de la dvs și să știe că veți fi în continuare acolo pentru ei, fiindu-le alături ca și până atunci să-i ajutați la teme, să-i duceți la și să-i luați de la gradiniță, școală etc. Și nu vă fie frică, oricât de des le-ati spune, nu este niciodată  prea mult!
Sursa foto:avantaje.ro

Cum îi afectează pe copii divorţul părinţilor?

 

În zilele noastre, divorţul a deveni ceva obişnuit. Şi pentru că este un fapt că în ultimele decenii tot mai multe cupluri ajung la divorţ, chiar dacă au copii, mai multe studii au fost întreprinse pentru a vedea în ce măsură divorţul părinţilor îi afectează pe copii.

Tot mai puţini sunt cei care încearcă să salveze căsnicia cu orice preţ. La cele mai mici disfuncţionalităţi, partenerii decid să se despartă. Dacă acest lucru se produce înainte de a se ajunge la conflicte majore care să afecteze profund viaţa întregii familii, atunci divorţul, chiar dacă lasă urme asupra copiilor, este mai de dorit decât convieţuirea într-un mediu toxic, suprasaturat de certuri, reproşuri şi frustrări.

S-a demonstrat că dacă divorţul se produce în faza când cei doi soţi încă mai pot comunica, influenţa asupra copiilor nu este atât de negativă şi aceştia se adaptează mai bine la noile condiţii de viaţă. Mult mai nociv este pentru copii să trăiască, zi de zi, într-o atmosferă apăsătoare, în care părinţii se ceartă tot timpul şi se acuză reciproc şi unde, nu de puţine ori, copii sunt folosiţi ca arme de către un părinte pentru a-l pedepsi pe celălalt.

Lucrând cu copii care au trecut prin divorţul părinţilor am remarcat că cel mai adesea lucrul de care aceştia se plâng şi-i deranjează cel mai tare este timpul petrecut cu părintele care pleacă. Faptul că trebuie să-şi drămuiască timpul cu părintele care nu stă cu ei, că îl văd doar din când în când, că uneori aceste întrevederi sunt umbrite de intervenţia celuilalt părinte, este lucrul care îi deranjează şi-i îndurerează pe care majoritatea copiilor cu părinţi divorţaţi. Ca şi băieţelul din imagine, ei şi-ar dori să poată petrece timp egal cu ambii părinţi!

Trebuie să treacă mult timp, uneori ani, până când copiii admit că părinţii lor nu vor mai fi niciodată împreună şi că de acum încolo, ei, copiii, vor trebui să-şi împartă la doi timpul pe care îl petrec cu părinţii lor.

Autor: psih. Florentina Negrescu

sursa foto: lib.edu

 

 

4 greșeli pe care părinții le fac după divorț

Imediat după divorț, cei doi soți se pot simți amenințați, vulnerabili și viața le poate părea fără sens. Furia pe care o resimte mai ales cel care este părăsit se poate îndrepta acum, fără intenție evident, către alți membri ai familiei care au legături cu celălalt partner. De aceea, este bine de știut ce să nu faceți dacă ați divorțat și aveți copii.
1. Nu va transformați copiii în mesager pentru a transmite fostului/fostei, mesaje pe care altfel nu i le puteți transmite. Cel mai eficient mod ar fi sa-i scrieți un e-mail sau să-i dați un telefon și să discutați problema direct și nu prin intermediul copiilor care astfel se simt expuși și manipulați.
2. Nu cădeți în capcana de a le povesti copiilor cu lux de amanunte ”tradarea” partenerului. Nu uitați ca celălalt este și rămâne părintele copilului chiar daca nu mai este soțul vostru, iar copilul se va simți prins la mijloc în această situație. Nu-l transformați în confident pentru că acest lucru este mai mult decât poate el să ducă.
3. Nu le interziceți copiilor să se întâlnească cu celalalt părinte. Și nici nu-l chestionați despre viața personală a acestuia. Când se întoarce după un week-end petrecut cu părintele care nu stă cu el, puneți-i intrebări legate despre activitatea și interacțiunea lui cu celălalt părinte și nu despre cine mai era de față, despre actuala prietenă a fostului soț, despre cum arată aceasta, ce face, ce spune. Copilul se va simți amenințat și îi veți creea o stare de stres pentru că nu va ști cum să vă spună astfel încât să nu vă supărați.
4. Când copilul face ceva greșit nu faceți afirmații de genul ”ești exact ca tatăl tău/ mama ta!” pentru că îi induceți ideea că el este rău și că ceva nu este în regulă cu el. Explicați-i ce a greșit și care este comportamentul pe care îl așteptați de la el fără să faceți referiri la celălalt părinte.
Astfel, învățați să le fiți alături copiilor, să le răspundeți la întrebări atunci când au, să nu le interziceți accesul la celălalt părinte și să vă păstrați neutralitatea față de acesta în discuțiile pe care le aveti cu copiii!

Sunt pregătit/ă să divorțez?

 

Dacă motivele care te fac să stai într-o relație în care nu te mai simți iubit, apreciat, care te sufocă și nu-ti oferă decât frustrare, se află printre cele din lista de mai jos,  atunci să știi că  decizia de a rămâne îți aparține în întregime si trebuie să-ți asumi și responsabilitatea pentru ea.

Ce te face să stai in relație:

• frica de a fi singur/ă
• frica de a o lua de la început
• frica de necunoscut
• lipsa încrederii in sine
• teama că părinții tăi ar suferi
• teama că vor suferi copiii
• teama de a nu te descurca singur/ă

Dacă într-adevăr ești hotărât/ă că nu mai vrei să stai într-o astfel de relație atunci trebuie să acționezi folosindu-ți toate resursele, interioare in primul rând, să te desparți. Oricare ar fi motivele pentru care încă nu faci pasul să ieși din relație, înseamnă că încă nu ești pregătit pentru o schimbare în viața ta. Când vei fi, o vei face!

Înainte însă de a lua hotarârea de a divorța cântărește bine opțiunile pe care le ai, analizează cu obiectivitate ce te determină să închei relația, care este contribuția ta la ceea ce se ăntâmplă în relație, care sunt nevoile tale nesatisfăcute, cum se va schimba viața ta și a celor din jur după ce divorțezi. De multe ori, oamenii iau decizii sub impulsul momentului după o ceartă mai aprinsă și nu analizează prea bine toate aspectele. Este foarte ușor ca la furie să luăm decizii pripite pe care apoi să le regretăm. Tînând cont că divorțul este un eveniment cu implicații serioase nu numai pentru cei doi soți, dar și pentru copii daca există, și pentru familie in sensul extins, incluzând părinții, bunicii etc, lucrurile trebuie bine cântărite ănainte de face acest pas.

A fantaza despre cum o să fie după ce divortezi este bine, dar nu uita să incluzi in fantezie și aspectele mai puțin placute cum ar fi: unde vei locui, cine rămâne în apartamentul în care locuiți acum, cu cine rămân copiii, cum se vor împărți cheltuielile cu copii, cine va merge cu ei în vacanțe, programul de vizite la celalalt părinte dacă acesta va dispune de un spațiu adecvat pentru a-i lua la el. E foarte frumos să te gândești:” gata, divorțez, scap de partener/ă și toate problemele mele se vot sfârși!”, dar din păcate realitatea este mult mai complexă de atât.Nu e de ajuns să divorțezi, trebuie să-ți faci un plan de reorganizare a vieții fără partener și să-ți imaginezi, cu cât mai multe amănunte posibile, variante despre cum va arăta viața ta și a celor apropiați ție după divorț.

După ce ai făcut toată această analiză și ai cântărit toate opțiunile, poți să iei decizia în consecință. Indifferent ce decizi, nu uita însă să-ți asumi decizia și să fii conștient/ă că este cea mai bună soluție pentru tine!

sursa foto: JGQC- limited.co.uk