Arhive

Cărți, cărți, cărți…

Îmi plac cărțile. Am o relație specială cu ele, aș spune chiar că este o relație de dependență. Sunt cărți pe care le citesc pe nerăsuflate cum se spune și pentru care nu dorm noaptea pentru că nu le pot lăsa din mână. Și îmi plac cărțile pe suport de hârtie; citesc și cărți digitale, dar îmi place să țin cartea în mână, să subliniez pasajele care rezonează cu mine sau care îmi oferă informații prețioase (depinde de tipul de carte citită). Prin intermediul cărților iau contact cu lumea autorului, am acees la trăiri și emoții ale acestuia, iar ele la rândul lor îmi provoacă mie trăiri și emoții personale. Mă regăsesc uneori printre rândurile unei cărți și am sentimentul de apropiere cu autorul. Personajele sunt prelungiri ale lumii interioare a celui care scrie, se întrupează din gândurile și emoțiile lui, și ajung să aibă o viață proprie pe care o dezvăluie celui ce citește. O carte bună mă face fericită, mă apropie de mine și-mi dă sentimentul de bine. Sunt cărți pe care le ador și cărți pe care le las din mână după câteva pagini. Cărțile sunt precum oamenii, au o viață a lor pe care o dezvăluie oricui le citește. Dar, așa cum nu rezonez cu toți oamenii, la fel se întâmplă și cu cărțile. Acum mai mulți ani când începeam o carte o citeam până la capăt, chiar dacă nu-mi plăcea. Mi se părea că nu pot să nu o termin, că am datoria să citesc tot. Am renunțat la acest obicei și asta îmi dă un sentiment de lejeritate și de apropiere mai mare de cărți: le citesc până la sfârșit doar pe cele care îmi plac. La fel fac și cu oamenii. Mi-i fac prieteni doar pe cei care îmi plac, restul rămân cunoștințe ocazionale sau poate nici atât. Mă înconjor doar de cărți și oameni frumoși, care îmi fac viața mai plină de sens și mai colorată!

Reclame

Stiu ca ti-e greu

30082010002.jpgStiu ca te temi, stiu ca ti-e greu, stiu ca seara, cand nu te vede nimeni, te faci ghem in pat si plangi, stiu ca acum doare si ca te simti golita si pustiita de orice sentimente precum copacii toamna tarziu. Stiu ca toti iti spun ca vei fi bine, ca vei uita, ca timpul vindeca, dar acum doare prea tare si amintirile te coplesesc. Nu le alunga, nu fugi de ele, nu le arunca la gunoi: sunt viata ta asa cum a fost ! Mai priveste inapoi atat cat sa stii ca totul a fost real, ca ai trait din plin si pe urma inchide usa si ramai in prezent. Fii femeia care esti, nu te chinui sa fii alta, esti perfecta asa cum esti! Mergi inainte pe drumul tau, zambeste printre lacrimi si ai grija ca pasii sa te poarte intotdeauna inainte si niciodata inapoi!

In practica din cabinet ma intalnesc cu diverse situatii de viata aduse de clientii mei. Pentru fiecare client/a si aceeasi situatie abordarea este alta, pentru ca da, noi oamenii suntem diferiti si avem experiente de viata diferite. Puterea fiecaruia de a intelege si de a se comporta intr-o situatie este determinata de ceea ce a experimentat in trecut si care reprezinta temelia modelelor invatate. Comportamentul se invata si asta este de fapt un lucru extraordinar, pentru ca daca am invatat sa ma comport intr-un anume fel intr-o situatie pot sa schimb comportamentul daca il consider ca fiind disfunctional in prezent. Cum fac asta? Cu efort, cu rabdare si consecventa. Oamenii isi diresc sa se schimbe peste noapte daca s-ar putea, insa acest lucru nu este posibil. Schimbarea, pentru a deveni functionala, are nevoie de timp, ori cu toate presiunile la care suntem supusi zilnic, timpul este cel care ne preseaza cel mai tare. Si cu toate astea gandeste logic: daca ai functionat intr-un anumit fel timp de 20, 30, 40 de ani etc, cum iti inchipui ca poti sa-ti schimbi modul de a fi in cateva saptamani?!

20170421_225000

De dimineata am primit un e-mail avand ca subiect „Cum privesti o problema?”. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost „Depinde!”.
Da, depinde de problema, daca stiu si pot sa o rezolv singura sau stiu, dar nu pot sa o rezolv singura si atunci cer ajutor, sau cazul in care nu stiu sa o rezolv si atunci, din nou caut ajutor. Evident ca mai sunt si alte variante, de exemplu, iti bagi capul ca strutul in nisip si te faci ca nu exista problema, o ignori, sau spui ca e din vina lui x sau y, si atunci, ei trebuie sa o rezolve nu tu, sau te incapatanezi sa o rezolvi singur, desi stii ca nu poti, pentru ca nu-i asa tu trebuie sa le faci pe toate singur. Si mai sunt si alte variante! Tu cum rezolvi o problema?

 

Când ceva se întâmplă, prima întrebare care îți trece prin minte este ”De ce?”. Ce-ar fi dacă în loc de această întrebare ai pune-o pe aceasta: ”Cum?” Cât de mult s-ar schimba perspectiva ta asupra evenimentului?

Viata este plina de magie, depinde de noi sa o vedem. Cand eram copii orice parea posibil si nimic nu ni se parea neadevarat: zmeii erau invinsi, vrajitoarele nu mai aveau nicio putere, binele invingea raul prin orice mijloace, oricat de neverosimile erau. In viata de adult magia se disipeaza, se stinge sub povara greutatilor si rutinei zilnice, uitam sa zambim, uitam sa privim in jur, uitam sa … traim. Ne pierdem in agitatia de fiecare zi si uitam ca timpul, cel mai pretios lucru din viata noastra, nu se opreste si nu asteapta ca noi sa fim pregatiti pentru a ne trai viata. Unii oameni nu traiesc niciodata pentru ca nu-si acorda acel ragaz pentru ei; poate ca ei sunt fericiti in felul lor, poate ca niciodata nu s-au gandit ca viata inseamna si altceva decat munca si rutina. Dar tu, tu ce faci cu viata ta? O traiesti sau te traieste ea pe tine?