Arhivă | septembrie 2017

Lucrul cu emoțiile

”In sedința de azi nu vreau să vorbesc, sentimentele cu care mă confrunt sunt prea puternice și simt că nu am cuvinte pentru ele. Așa că astăzi aleg să desenez!”mi-a spus o clientă zilele trecute.
Da, uneori ceea ce simți te poate copleși, iar mintea, care încearcă să dețină controlul și nu poate în aceste momente, se blochează; ai prea multe gânduri care ți se învărt în cap si care sunt de cele mai multe ori în disonanță cu emoțiile. Și asta pentru că mintea vrea să explice, caută înțelesuri, face legături și nu acceptă prea ușor că poate nu este nevoie de logică, ci doar de puțin timp de tăcere. In această liniște a minții, dacă reușești să ți-o acorzi, poți să intri în contact cu ceea ce simți și să iei pe rând fiecare emoție: să o recunoști, apoi să vezi ce a declanșat-o, poate identifici și un alt moment în timp când te-ai mai simțit la fel. Ce ai făcut atunci? Cum ai reacționat? Ți-a fost mai bine după ce ai procedat așa cum ai facut-o? Ai vrea să faci ceva diferit acum? Ce ai putea să faci? Incearcă un nou mod de a recționa și vezi cum te simți.
Ca să poți să intri în contact cu emoțiile tale îtrebuie să-ți liniștești mintea și poți să realizezi acest lucru, de exemplu, procedând precum clienta mea: să desenezi. Prin desen și culori poți exprima emoțiile, pentru ca apoi prin lucrul terapeutic care urmează să poată avea loc procesul de acceptare si de restructurare a lor și în felul acesta să capeți starea de bine pe care o dorești.

Criza vârstei de mijloc

Tot auzim vorbindu-se de criza vârstei de mijloc și asta cu referire îndeosebi la bărbați. Ce se ascunde de fapt sub această criză?
Căsătoria pune bazele întemeierii unei familii (chiar dacă în ziua de azi familia se poate constitui și fără oficializarea unei legături prin căsătorie – dar acesta este un alt subiect pe care îl voi aborda altădată). După căsătorie cei doi parteneri își stabilesc prioritățile personale și comune: să-și ia o casă, să-și cumpere mașini, să-și facă o carieră în profesie, să aibă copii, să călătorească etc. Anii trec și toate lucrurile din listă se bifează unul cîte unul. Amândoi sunt concentrați pe viața de zi cu zi, asaltați de tot felul de sarcini personale și profesionale astfel încât relația de cuplu nu mai este o prioritate; ea devine subînțeleasă, pusă în stand-by și pe măsură ce trec anii devine parcă mai greu de reînnodat firul din momentul unde a rămas suspendat. Se nasc copiii, intervin alte probleme cu care cei doi parteneri nu s-au mai confruntat si relația lor este pusă la o noua încercare: armonizarea calității de părinte cu aceea de partener de cuplu. Greutățile sunt mari, mai ales pentru acele cupluri care nu au un ajutor din partea familiei de origine în cresterea copiilor. Apar mici frecușuri care scot acum la iveală frustrări mai vechi. Peste toate acestea se adaugă provocările profesionale și uneori greutățile din familiile celor doi: un părinte bolnav sau în vîrstă, probleme cu banii ale părinților, un frate sau o soră șomer/ă etc. Cei doi se descurcă și reușesc să înoate printre toate aceste probleme, dar urmele lăsate în cuplu sunt din ce în ce mai vizibile: apar conflicte pe tema părinților ți familiei celuilalt, pe tema cine ce face în casă, cine/cât timp se ocupă de copii, unuia i se pare că celălalt are mai mult timp pentru el neglijând obligatțiile familiale si tot așa. Relația de cuplu?! Este pusă în cui și rămâne acolo prăfuindu-se continuu cu trecerea timpului. Iar timpul trece, nu stă pe loc, copiii cresc, iar cuplul s-a transformat de fapt într-un parteneriat: doi oameni care au un trecut comun și atât. Atracția a dispărut demult, intimitatea nu mai este nici ea prezentă și ceea ce îi ține împreuna este obișnuința. Vârsta nu este nici ea un aliat pentru cuplu. La aproape 50 de ani, cei doi parteneri se trezesc că a cam trecut viața pe lângă ei, simt că le lipseste ceva, acel zvâc care te face să fii viu, să te bucuri de fiecare zi. Unii se hotărăsc să-și urmeze visele din tinerețe, oricare ar fi acelea. In categoria asta intră mai ales femeile care descoperă acum că au timp pentru ele și pot face acele lucruri pe care vroiau demult să le facă: să picteze, să scrie, să facă cursuri de design, să citească, să asculte muzică, să iasă cu prietenele, să meargă la wokshop-uri, conferinte etc. Dacă cuplul nu se reinventează, cum se zice adeseori, și cei doi parteneri nu-și găsesc pasiuni comune, atunci este foate greu să se evite criza. Barbații, in general mai pragmatici decât femeile, sunt mai puțin atrași de ideea de a-și urma hobby-urile puse de atâția ani în stand-by. Si apoi perspectiva nepoților care bat la ușă îi sperie și le activează frica de propria finitudine. Și ca să-și înfângă aceste frici se avântă în căutarea unei alte partenere care să-i valideze ca barbați și care să-i facă să se simtă vii. Unii trăiesc acum pasiunea vieții lor divortează și se aruncă într-un nou mariaj, alții, nu renunță la ceea ce au, dar în paralel au altă relație care le stârnește pasiunea și astfel se simt împliniți.
Oricum ar fi, din păcate,  puține sunt cuplurile care să se redescopere, să reia procesul de construcție a legăturii emoționale și sexuale care i-a adus cândva împreună.

 

Invata sa fii

Invata de la soare sa incalzesti inimile celor de langa tine. Invata de la vant sa aduci alinare si vorbe bune celor singuri. Invata de la mare sa stergi lacrimile celui iubit si sa le ineci in valurile tale. Invata de la luna sa trimiti lumina celui iubit chiar si atunci cand nu esti langa el. Invata de la natura sa fii acolo pentru cel pe care il iubesti chiar daca ai si tu momentele tale grele. Invata de la ploaie ca totul trece si ramane doar ceea ce este cu adevarat important. Invata de la ceata ca uneori lucrurile nu sunt chiar ceea ce par a fi. Invata de la gheta ca o inima rece se va sparge in mii de cioburi la cea mai mica atingere. Invata de la pasari sa visezi si sa-ti implinesti visele. Invata de la iarba sa mangai si sa atingi cu dragoste, si inima si trupul. Invata de la lumina sa nu-ti mai fie frica de intuneric. Invata de la intuneric ca fara el lumina nu ar mai fi atat de importanta. Invata sa fii bun si sa daruiesti, nu pentru a astepta ceva in schimb, ci pentru a te simti  bine. Invata sa fii TU si vei vedea ca vor ramane langa tine doar aceia care te iubesc cu adevarat!