In urma unui divort, in mod inevitabil, intervin tot felul de schimbari in viata copilului, incepand de la faptul ca va ramane cu unul din parinti si pe celalat il va vedea doar din cand in cand, pana la schimbarea domiciliului, a scolii etc. Si pentru ca parintii sunt divortati, dar se implica amandoi in viata copilului, vor aparea diferente in ceea ce priveste modul de educatie si/sau crestere a copilului Aceste diferente nu sunt benefice pentru copil si ar fi bine ca inainte de a critica ceea ce nu face bine celalalt parinte, sa se incerce mai intai o armonizare a acestor diferente, in asa fel incat copilul sa fie cat mai putin afectat.
I
n practica mea am vazut multi copii care au dificultati de adaptare dupa divortul parintilor. Copiilor le trebuie un timp destul de indelungat ca sa inteleaga ceea ce s-a intamplat, de ce unul din parinti (de obicei tatal) nu mai sta cu ei, de ce atunci cand merge in vizita la celalalt parinte sunt alte reguli decat acasa etc. Conlucrarea celor doi parinti si buna cooperare in cresterea si educarea copilului ii asigura acestuia cadrul de stabilitate emotionala pentru a face fata schimbarilor si a se dezvolta armonios. Astfel cei doi parteneri trebuie sa lase deoparte frustrarile personale si sa excluda copii din ceea ce au ei de “impartit”; copiilor si asa le este greu sa faca fata despartirii parintilor, sa mai suporte si acuze de genul “semeni cu tatal tau/mama ta” este prea mult pentru ei.
De aceea, intotdeauna le recomand parintilor divortati care vin la consiliere sa excluda copii din “rafuiala” personala cu celalalt parinte si sa gaseasca o impreuna o linie comuna privind tot ceea ce tine de cresterea si educarea copiilor. Pentru ca dupa divort copilul trebuie sa stie ca are in continuare doi parinti care il iubesc si ii sunt aproape in egala masura
psih.Florentina Negrescu
Consiliere si psihoterapie 