Arhivă | februarie 2017

Încrederea și relația de cuplu

incredera-si-relatia-de-cupluÎncrederea împreuna cu respectul, reprezinta cele două ”pietre” ale fundamentului pe care se poate clădi o relație de cuplu. Fără încredere și respect reciproc nu există relație de cuplu.

La începutul relației, ambii parteneri încep să clădească la edificiul încrederii și pleacă de la premiza că celălalt nu le va trăda încrederea. Oricum, procesul de construire a încrederii este lung și anevoios. Tocmai această construire în timp și cu efort a încrederii este motivul pentru care, odată ce unul din parteneri trădează încrederea cu care a fost investit, pentru cel trădat este aproape imposibil să continue relația. Elementul de neîncredere odată instalat se înlătură foarte greu și tot timpul va exista o umbră ce va plana asupra calității relației.

De exemplu , dacă unul dintre parteneri este infidel, chiar dacă acest lucru se întâmplă după mulți ani în care a fost fidel relației si partenerului său, chiar dacă acest lucru este aflat de partener după ani de zile de la consumarea relației extra și chiar dacă această relație extraconjugală este/ a fost efemeră sau doar un divertisment, partenerului trădat îi va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să mai aibă încredere în celălalt. Și asta în primul rând pentru că se va simți dat la o parte, ignorat, trădat și efectele asupra imaginii personale și a stimei de sine își vor face imediat apariția. Și chiar dacă partenerul care trădează își va recunoaște greșeala și de bună credință nu o va mai repeta, celălalt partener va trăi mereu cu senzația că oricând se poate repeta și va fi foarte dificil în aceste condiții ca relația de cuplu să reziste. Odată cu pierderea încrederii în partener se diminuează și respectul pentru acesta, iar relația nu mai are pe ce să se sprijine: ea devine un scaun cu un picior rupt care riscă oricând să se răstoarne la cea mai mică atingere.

Reclame

Frica de schimbare

  • ?

De multe ori auzim de la părinții noștri ”Dacă nu erai tu, demult aș fi divorțat?” Oare chiar așa stau lucrurile?! In spatele unei astfel de afirmații stă de fapt frica de a lua o decizie, de a schimba ceva cu care te-ai obișnuit, pentru că, de ce să nu recunoaștem, uneori nu vrem să ne asumăm responsabilitatea pentru o decizie majoră așa cum este aceea de a divorța. Pentru că divorțul vine la pachet cu un întreg pachet de schimbări: de stil de viață, de locuință, de prieteni etc. Și este greu să faci față, pe lângă trauma în sine a despărțirii de o persoană cu care ai împărțit casa, masa și patul, atâtor schimbări.

Orice schimbare este mai întâi o pierdere: pierdem ceva cunoscut și înlocuim cu ceva ce nu știm cum va fi, putem doar să ne imaginăm că va fi mai bine, dar frica de necunoscut ne însoțește, cel puțin la început. De aceea schimbările trebuie făcute treptat, nu dintr-odata, ca să avem timpul necesar să ne acomodăm cu noile condiții. Întotdeauna când facem o schimbare trebuie să punem ceva în loc: nu putem elimina ceva, chiar dacă este disfuncțional, și să lăsăm locul gol. Oricât de greu pare (și chiar este) schimbarea este cea care ne poate face să ne simțim mai bine dacă așa cum suntem nu ne mai este bine. A fugi de schimbare, doar pentru că frica din spatele ei ne sperie, este calea sigură pentru nefericire. Și nu, nu spun că trebuie făcută schimbarea cu orice preț, spun doar că atunci când, intr-o situație cum ar fi căsnicia, beneficiile pe care le ai sunt mai mici față de dezavantajele pe care le experimentezi, atunci este timpul pentru a face ceva ; si nu te gândi că divorțul este singura alternativă, există multe alte soluții, trebuie dpar să o găsești pe cea care este cea mai bună pentru tine. Iar a apela la un specialist care să te ajute și să te susțină în procesul dificil al schimbării poate fi o alternativă care să-ți ofere siguranța de care ai nevoie.

Relațiile bune ne mențin sănătoși și ne fac mai fericiți

Relațiile bune ne mențin sănătoși și ne fac mai fericiți, cel puṭin asta rezultă dintr-un studiu efectuat de Harvard University.

?

În ziua de astăzi, tot mai mulți oameni sunt angrenați într-o viață care le lasă foarte puțin timp liber. Pe locul întâi vine serviciul! Cel mai mult timp este petrecut la locul de muncă. Uneori, datorită caracterului muncii, nici când pleacă de la serviciu oamenii nu sunt total stăpâni pe timpul lor: ceva ce trebuie terminat într-un anumit interval de timp, urgențe, lucrări care apar în plus față de cele obișnuite etc. Astfel, problemele de la serviciu sunt aduse acasă și timpul liber devine din ce în ce mai puțin.

Apoi urmează obligațiile familiale, mai ales pentru femei care, pe langă job, trebuie să se ocupe și de copii, dacă există, sau de alte treburi casnice inevitabile. Din nou, timpul liber este pus în stand-by.

Veți spune, bine, dar există week-endul! Da, dar și acesta este uneori acaparat de serviciu sau de toate restanțele care s-au adunat în timpul săptămânii. Și iată că viața unui om se poate reduce la serviciu și casă, fără timp pentru el, sau și mai rău, atunci când există timp nu este petrecut într-un mod care să-i asigure o stare de bine. Mulți confundă nevoia de împlinire personală cu dorința de a avea (bani, haine, mașini, case) și scapă din vedere faptul că golul care îi mână către toate astea nu poate fi umplut niciodată în acest fel. Foarte puțini sunt cei care se opresc să stea de vorbă cu ei, să analizeze care sunt nevoile lor și nu dorințele care trebuie îndeplinite și care de foarte multe ori sunt dictate de o societate devenită foarte comercială. În goana pentru realizarea dorințelor, oamenii se pierd pe ei, pe cei dragi, uită să mai aibă relații de calitate cu ceilalți.

A fi înseamnă a trăi conștient, a-ți valorifica la maximum potențialul și resursele de care dispui, în scopul de a-ți fi bine așa cum ești tu cu adevărat. Pentru ca să-ți fie bine, trebuie să renunți la vanități, la ură, la invidie, la răzbunare și alte lucruri care te țin ancorat într-o stare de rău continuă. Dacă tu nu ești bine cu tine, cu cel care ești, atunci nu poți avea relații de calitate cu ceilalți. Ceva din nefericirea ta se va transmite în orice relație, nemulțumirea ta va fi o piedică în orice relație, îl va împovăra pe celălat și îl va face să vrea să iasă dintr-o relație care nu ese ok pentru el. Starea interioară a fiecăruia se transpune în relație sub forma interacțiunilor cu celălat și, astfel, determină o reacție la celălalt capăt de relație care, de cele mai multe ori, este exact opusul a ceea ce ne dorim. În consecință, îmbunătățirea unei relații începe cu dezvoltarea personală: fără ca fiecare să aibă o stare de bine și să fie în acord cu el însuși nu se pot clădi relații sănătoase care să reziste în timp.

Parinte-copil

viata-scoalauniversala.roSa fii parinte este cea mai grea meserie. Nimeni nu-ti spune atunci cand devii parinte ce trebuie sa faci. Inveti imrpreuna cu copilul tau si astfel se dezvolta o relatie care va dura pana cand unul dintre protagonisti nu va mai fi. Cu totii ne dorim sa fim parinti buni si facem tot ceea ce credem noi ca este bine. Uneori insa binele gandit de noi nu coincide cu binele dorit de copilul nostru. Stim si noi asta din relatia cu proprii nostril parinti. Insa, daca tot ceea ce facem in relatia cu copilul nostru este ghidat de dragoste, atentie si protectie, atunci suntem parinti buni. Si suntem parinti buni daca, in timp ce facem toate acestea, nu uitam nicio clipa ca el este o fiinta diferita de noi si ca atare nevoile lui sunt diferite de ale noastre.