Setarea de limite și încrederea în sine

Multi consideră că a pune limite este egal cu o limitare de sine, ceea ce este complet greșit. De fapt, a stabili limite în viața personală și profesională este foarte important. In acest mod iți întăresti încrederea în sine deoarece a stabili limite înseamnă, în primul rând, să faci o analiza serioasă și apoi să iei niște decizii. Cei mai mulți tocmai acest lucru nu-l fac, preferând să amâne laurea deciziilor știind că atunci când faci o alegere trebuie să ți-o și asumi

 

Nimeni nu poate face totul și de aceea tocmai fixarea unor limite te va ajuta să-ți prioritizezi acțiunile și lucrurile din viața personală astfel încât să faci tocmai acele lucruri care cu adevărat contează si fac o diferență în oricare din domeniile vieții tale. Când folosești limite ești mai conștient de oportunitățile pe care ți le oferă viața și ai posibilitatea să evoluezi deorece, așa cum spuneam, ești constrâns să iei decizii și deci să faci analize riguroase înainte.

Limitele te ajută să:

• Eimini din viața ta tot ceea ce te ține în loc, tot ceea ce nu-ți aduce niciun plus ci doar îți consumă enegia;
• Devii mai încrezător în forțele proprii și să nu te mai bazezi pe alții în luarea hotărîrilor;
• Gestionezi mai bine tmpul și astfel să gasești timp și pentru tine;

Limitele sunt nu numai în relația cu ceilalți, dar și în relația cu tine insuți. Și trebuie să fii determinat și consecvent in ceea ce te privește.

Ca orice activitate nouă și stabilirea și impunerea de limite este un proces ce trebuie învățat și apoi exersat cu consecvență până se transformă din ceva neobisnuit în ceva obișnuit, automat. Cea mai simplă abordare este să pornești de la analiza a ceea ce este important pentru tine și întrebarea cheie este ”Dacă acum ai avea o baghetă magică ce ți-ar permite să obții ceea ce vrei, ce ai cere?” Pentru a-ți răspunde la această întrebare vei fi nevoit să-ți conștientizezi nevoile, sistemul de valori, credințele limitative care te țin în loc, resursele de care dispui, cum le poți folosi,precum si modul în care te va afecta schimbarea pe care ți-o dorești. Dupa ce faci o listă cu toate răspunsurile vei putea face un plan concret pentru a obține ceea ce ți-ai propus. Limitele te vor ajuta să nu deviezi de la drum și în acelși timp vor fi cele care te vor ajuta să elimini toate lucrurile în plus și ocolișurile inutile. Vei fi astfel focusat pe ceea ce este important pentru atingerea obiectivului și vei elimina tot ceea ce este neesențial.

Nu spun ca este ușor, nu, din contră, este un proces anevoios: vei întîmpina rezistențe, din partea ta și a celor din jur , vei înainta poate cu viteza melcului, vei avea momente în care îți vei dori să renunți, însă vei merge mai departe pentru că daca îți dorești cu adevărat ceva numai așa vei putea obține.

Publicitate

Divort si pierdere

Te-ai despartit de partener/a, ce mare lucru, doar nu a murit nimeni! Da, auzim asta de la prieteni, rude, familie, colegi, cand exasperati ca noi ramanem in starea noastra de tristete ei nu mai stiu ce sa faca. Din pacate nu, nu-i asa: despartirea, fie ca vorbim aici de un divort sau de despartirea de un partener dintr-o relatie de cuplu alta decat casatoria, implica o pierdere. Pierdem odata cu partenerul si o bucata din viata noastra: avem amintiri comune, obiceiuri, lucruri pe care obsnuiam sa le facem impreuna (chiar daca in ultima vreme nu le-am mai facut), poate avem si copii. Si daca stam sa ne gandim, despartirea poate fi mai rea ca moartea. Cand moare cineva stim sigur ca nu-l mai putem vedea, atinge, fi impreuna, si asta din motive obiective. Cand te desparti, de cele mai multe ori, stii sigur ca nu-l mai poti vedea, atinge, vorbi cu celalalt, desi el nu a murit si toate astea sunt lucruri impuse de situatia in sine. Celalat continua sa aiba o viata a sa din care tu nu mai faci parte. Si asta te poate face sa te simti singur si abandonat.

Dupa o despartire trebuie sa tii doliu dupa persoana care a iesit, sau ai scos-o tu, din viata ta. Este procesul normal prin care sa-ti dai voie sa suferi, sa-ti traiesti durerea pierderii. Nu te chinui sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic pentru ca vor ramane urme, resentimente care te vor urma in viitoarea relatie. Stai cu tristetea ta, nu-ti fie frica de ea. Intrand in contact cu ceea ce simti incepi, de fapt, procesul de recuperare. Da-ti voie sa plangi, da-ti voie sa rememorezi momentele placute, da-ti voie sa ierti: pe tine si pe celalat. A ierta nu inseamna ca esti de accord cu ceea ce s-a intamplat, cu ceea ce a facut sau spus celalalt (poate a spus sau facut lucruri care te-au durut, te-au facut sa suferi), ci doar iei nota de ele si le dai inapoi celui sau celei caruia ii apartin, ele nu sunt ale tale. A ierta nu inseamna sa ignori si sa dai deoparte tot ce s-a intamplat. Din contra presupune sa intelegi acele comportamente, ganduri, emotii ale tale pe care le-ai avut in vechea relatie si care lasate sub imperiul furiei si resentimentelor vor iesi la suprafata si in urmatoarea ta relatie.