Arhivă | mai 2014

Sunt pregătit/ă să divorțez?

 

thF1FGU7DT

Dacă motivele care te fac să stai într-o relație în care nu te mai simți iubit, apreciat, care te sufocă și nu-ti oferă decât frustrare, se află printre cele din lista de mai jos,  atunci să știi că  decizia de a rămâne îți aparține în întregime si trebuie să-ți asumi și responsabilitatea pentru ea.

Ce te face să stai in relație:

  • frica de a fi singur/ă
  • frica de a o lua de la început
  • frica de necunoscut
  • lipsa încrederii in sine
  • teama că părinții tăi ar suferi
  • teama că vor suferi copiii
  • teama de a nu te descurca singur/ă

Dacă într-adevăr ești hotărât/ă că nu mai vrei să stai într-o astfel de relație atunci trebuie să acționezi folosindu-ți toate resursele, interioare in primul rând, să te desparți. Oricare ar fi motivele pentru care încă nu faci pasul să ieși din relație, înseamnă că încă nu ești pregătit pentru o schimbare în viața ta. Când vei fi, o vei face!

Înainte însă de a lua hotarârea de a divorța cântărește bine opțiunile pe care le ai, analizează cu obiectivitate ce te determină să închei relația, care este contribuția ta la ceea ce se ăntâmplă în relație, care sunt nevoile tale nesatisfăcute, cum se va schimba viața ta și a celor din jur după ce divorțezi. De multe ori, oamenii iau decizii sub impulsul momentului după o ceartă mai aprinsă și nu analizează prea bine toate aspectele. Este foarte ușor ca la furie să luăm decizii pripite pe care apoi să le regretăm. Tînând cont că divorțul este un eveniment cu implicații serioase nu numai pentru cei doi soți, dar și pentru copii daca există, și pentru familie in sensul extins, incluzând părinții, bunicii etc, lucrurile trebuie bine cântărite ănainte de face acest pas.

A fantaza despre cum o să fie după ce divortezi este bine, dar nu uita să incluzi in fantezie și aspectele mai puțin placute cum ar fi: unde vei locui, cine rămâne în apartamentul în care locuiți acum, cu cine rămân copiii, cum se vor împărți cheltuielile cu copii, cine va merge cu ei în vacanțe, programul de vizite la celalalt părinte dacă acesta va dispune de un spațiu adecvat pentru a-i lua la el. E foarte frumos să te gândești:” gata, divorțez, scap de partener/ă și toate problemele mele se vot sfârși!”, dar din păcate realitatea este mult mai complexă de atât.Nu e de ajuns să divorțezi, trebuie să-ți faci un plan de reorganizare a vieții fără partener și să-ți imaginezi, cu cât mai multe amănunte posibile, variante despre cum va arăta viața ta și a celor apropiați ție după divorț.

După ce ai făcut toată această analiză și ai cântărit toate opțiunile, poți să iei decizia în consecință. Indifferent ce decizi, nu uita însă să-ți asumi decizia și să fii conștient/ă că este cea mai bună soluție pentru tine!

sursa foto: JGQC- limited.co.uk

Reclame

Ce-și doresc copii de la părinți când aceștia divorțează

div si copii

Am selectat câteva dintre dorințele copiilor care au trecut prin experiența divorțului părinților în speranța de vă ajuta pe dumneavoastra, părinții, să-i înțelegeți mai bine și să încercați să le fiți aproape:

”Mami/ tati am nevoie de amândoi sa rămâneți implicați în viața mea chiar dacă voi nu mai sunteți împreună. Atunci când nu faceți lucrul acesta , mă simt ca și cum eu nu contez, nu sunt important pentru voi si nu mă iubiți cu adevărat .”

”Vă rog să nu vă mai luptați între voi și să încercați să cădeți de acord  în ceea ce mă privește! Când vă văd cum vă luptați între voi în chestiuni ce au legătură cu mine mă simt vinovat, de parcă eu aș fi făcut ceva rău!”

”Vreau să am voie să vă  iubesc pe amândoi și să mă bucur de timpul pe care îl petrec cu fiecare dintre voi . Daca actionați cu gelozie sau supărare , mă simt presat să pactizez cu unul dintre voi și nu vreau să fac asta pentru că vă iubesc și am nevoie de amândoi!”.

”Vă rog să comunicați între voi direct și să nu mă mai folosiți pe mine ca să vă transmiteti mesaje unul altuia!”

”Vă rog, nu-l mai vorbiți pe celălalt de rău în fața mea pentru că mă simt ca și cum ar trebui să iau partea unuia dintre voi și mă doare, pentru că nu pot să nu-l mai iubesc pe unul dintre voi numai pentru că voi vă simțiți trădați sau nefericiți!”

”Amândoi faceți parte din viața mea și nu vreau să se schimbe acest lucru. Amândoi sunteți părinții mei și vreau să-mi fiți alături atunci când am probleme!”
sursa foto: ebihoreanul.ro

Divorțul și fricile noastre

images5CS075ZKFrica de singurătate ne limitează alegerile. De multe ori rămânem în relații sau căsnicii care ne sufocă pentru că ne este frică să punem punct, să închidem o pagină din viața noastră și să o luăm de la capăt. Dar dacă nu închidem ușa nefericirii nu vom avea niciodată șansa de a  fi fericiți cu adevărat.

Când o relație/ căsnicie nu mai merge ne obligă să ne punem niște întrebări al căror răspuns poate fi dureros pentru că asta înseamnă să fim realiști cu noi și să recunoaștem unde am greșit. Când se ajunge la despărțire, fie că vorbim aici de separare sau divorț, lucrurile sunt dureroase pentru ambii parteneri.

  • Pentru cel care decide să plece pentru că poartă povara deciziei și odata cu ea a vinovăției: el este cel care pleacă și-l face pe celălalt să sufere.
  • Pentru cel care rămâne pentru că se simte trădat și abandonat.

In dinamica aceasta a despărțirii cel mai dureros pentru fiecare dintre parteneri este să se oprească din a se raporta tot timpul la celalălalt și să se uite la el: fiecare are contribuția lui în ajungerea la acest punct. Dacă nu se opresc și nu identifică ce nu a mers, care a fost partea lor în această dinamică, vor reperta scenariul și în următoarea relație și vor suferi din nou. Furia și dorința de răzbunare a celui care este părăsit  sau sentimental de eliberare  amestecat cu vinovăție al celui care părăsește, îi împiedică să-și clarifice cu adevărat ce s-a întâmplat, să lase trecutul în spate și să fie atenți ca în următoarea relație să nu repete aceleași lucruri care au dus la despărțire.

Omul este o ființă prin excelență socială: nu poate trăi singur, dar asta nu însemană să stai ]ntr-o relație toxică. Cu cât stai mai mult într-o astfel de relație te anulezi ca individ, îți pierzi stima de sine și încrederea că poți reuși să ai o relație armonioasă cu cineva.

Scuzele pe care clienții mi le spun adesea sunt

  • Nu pot să le fac asta copiilor mei
  • Nu o să mă descurc singur/ă
  • Nu pot să trăiesc fără el/ea
  • Nu pot să le fac asta părinților mei, asta i-ar distruge
  • Nu suport să fiu singur/ă

Alegerea de a rămâne într-o relație care nu merge vă aparține, toate cele de mai sus sunt scuze menite să vă facă să vă simțiți mai bine, să nu vă diminueze pană la anulare stima de sine.

Copiilor nu le va fi mai bine într-o familie în care cei doi părinți se ceartă continuu, de-abia de-și mai vorbesc, se simt frustrați, îngrădiți, nefericiți; nu le faceți un bine stând împreună!

E adevărat că este greu să te descurci singur/ă, dar dacă planifici cu grijă cheltuielile vei vedea că te descurci, mai greu, dar până la urmă ieși la liman.

Poți să trăiești și fără partener/ă  chiar dacă ți se pare că fără el/ea nu mai poți respira. Timpul atenuează sentimente, reduce intesitatea emoțiilor.

Nu vă protejați părinții dacă le spuneți minciuni; ei simt că ceva nu este în regulă: de fiecare dată veniți în vizită la ei sau când faceți sărbătorile în familie se simte tensiunea dintre voi și partener/a, furtuna plutește în aer chiar dacă toată lumea se face că nu vede norii.

A fi singur nu este sfârșitul lumii. Te poți vedea  cu prietenii pe care i-ai neglijat cât timp ai fost în relație, poți relua legătura cu frații și surorile pentru care nu ai mai avut timp, îți poți face cunoștințe noi, poți merge la concerte, teatre, expoziții, într-un cuvânt poți avea timp