Iti multumesc!

La încheierea procesului terapeutic o clientă mi-a spus: ”Acum am încetat să aștept! Să crească copilul, să ajung în poziția x, să mă realizez profesional, să termin de aranjat casa de la țară, să, să, să! Intotdeauna intervenea ceva care trebuia făcut, terminat, bifat și pentru mine nu mai rămânea timp. Eu mă puneam pe mine la coada listei, ca și cum n-aș fi contat, ca și cum toți ceilalți erau importanți, iar eu nu, ca și cum aș fi avut tot timpul din lume și atunci eu puteam să aștept. Da, de fapt asta e, am fost obișnuită să nu mă iau în seamă, să conteze mai mult ce cred și vor ceilalți decât ce vreau eu. Așa mi s-a spus tot timpul: ”Întâi trebuie să faci cutare sau cutare lucru și pe urmă poți să faci ce vrei!”, numai că niciodată nu rămânea timp să fac și ce vroiam eu, întotdeuna era altceva mai important care trebuia făcut atunci. Și eu făceam trăind cu speranța că într-o zi voi avea timp și pentru mine. Numai că acest proces de amânare continuă a nevoilor și dorințelor mele a dus la acumularea de frustrări, la adâncirea sentimentului că nu merit, că nu sunt importantă. Am trăit în umbra lui Trebuie toată viața până când am realizat, cu ajutorul terapiei, că dacă nu încep să fac ceva pentru mine o să mă trezesc peste niște ani plină de frustrări și resentimente și cu profețiile din copilărie împlinite ”NU esti bună de nimic, nu faci nimic ca lumea, îți stă gândul numai la distracție în loc să pui mâna sa ne ajuți!” Acum știu că nu mai sunt copilul neajutorat de atunci, știu că pot să fac multe și mai ales am învățat că pot și trebuie, da trebuie, să fac ceva și pentru mine! Impreună cu tine am învățat cine sunt și să mă respect și pe mine la fel de mult ca pe ceilalți! Și pentru asta îți mulțumesc!”
Si eu îți mulțumesc că m-ai ales să te însoțesc pe acest drum!

Da-ti voie sa fii vulnerabila, da-ti voie sa spui nu, da-ti voie sa ceri ajutorul cand nu stii sau nu poti ceva – asta inseamna sa te iubesti pe tine!

I always thought that the life can’t be changed and you have to deal with whatever is going to appear in your way. Now I changed my mind and I’m pretty sure that you can change your life if you want to.

lumina si mare

20170603_140717Uneori zilele sunt doar o înșiruire de numere, alteori sunt ca niște ființe ce se joacă cu cartonașe pe care cineva a mazgalit cuvinte precum obosit, trist, fericit, nervos, dezgustat, anxios, nemultumit. Parcă o mână nevăzută trage de niște sfori și ne aruncă în toate direcțiile și noi ne lăsăm duși când spre stânga, când spre dreapta. Asta până într-o zi când realizăm că de fapt sforile sunt doar in mintea noastra și că putem decide singuri în ce direcție să o luăm. Astăzi este cel mai bun moment pentru o astfel de decizie pentru că mâine nu știi dacă se mai poate! Tu ce alegi?

img_4858Când ți se pare că viață nu e dreaptă probabil că ai dreptate. Nu întotdeauna se întâmplă ceea ce ar fi logic pentru mintea unei persoane. Multe lucruri nu au înțeles pentru cei care sunt actori principali și e greu să mergi mai departe știind că nu-ti poți explica de ce s-a întâmplat un anumit lucru. Și dintre toate, poate cel mai rău lucru ce se poate întâmpla, este moartea, deși suntem conștienți că este inevitabilă. Dar cum explici unui copil că părintele lui a murit, ce îi răspunzi la întrebarea „De ce?” sau „Când se întoarce?”? Si la fel, ce îi spui unui părinte al cărui copil a murit, ce îi spui când te întreabă „De ce el si nu eu? Părinții trebuie să moară înaintea copiilor!”
Da, viața nu e dreaptă, multe lucruri se întâmpla sfidând parcă o ordine firească și cu toate astea este singura viață pe care avem și nu avem nicio scuză să o trăim ca și cum am avea mai multe și dacă acum uităm să ne simțim bine cu noi o vom face în următoarea.

Limbajul este instrumentul cu ajutorul căruia putem să ne împărtășim sentimentele. Fără cuvinte, sentimentele nu au reprezentare și ar trăi doar în imaginația noastră. Cuvintele sunt imaginea sentimentelor tale, exprimă-le!

Ni se pare adesea că ceea ce facem nu este important sau că nu facem bine ceea ce facem. Și atunci ne judecăm, ne punem etichete de genul”nu sunt in stare”, ”nu pot” sau ”nu stiu” fară să realizăm că de fapt ele nu ne aparțin. Sunt lucruri pe care le-am auzit de atâtea ori în trecut, spuse uneori poate nu cu rea intenție, dar noi le-am asimilat și integrat ca fiind parte din noi. Și astfel am ajuns la vârsta adultă să credem că într-adevăr așa suntem, să căutăm și să bifăm numai situațiile care ne validează etichetele, trecându-le cu vederea pe cele care le infirmă. Ne-am obișnuit să vedem cu ușurință tot ceea ce nu merge și să considerăm normal și fără importanță când ceva merge bine. Dacă și ție ți se intâmplă asta când vei face o schimbare în modul de a te vedea și a percepe evenimentele din viața ta?